vestitor

VESTITÓR, -OÁRE, vestitori, -oare, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care vesteşte; care prevesteşte. 2. S.m. şi f. Persoană care duce şi aduce vesti, care anunţă sau care prezice; (pop.) persoană care însoţeşte pe nuntaşi (făcând anunţurile). – Vesti + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VESTIT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care vesteşte ceva; care aduce o veste. Semn ~ de pace. /a vesti + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VESTITÓR² ~i m. 1) Persoană autorizată cu misiunea de a aduce veşti publicului larg. 2) Persoană care vesteşte nunta, însoţind nuntaşii. /a vesti + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vestitór adj. m., s. m., pl. vestitóri; f. sg. şi pl. vestitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VESTITÓR s. 1. v. crainic. 2. v. profet. 3. anunţător, prevestitor. (Rândunelele sunt ~oare ale primăverii.)
(Dicţionar de sinonime)

VESTITÓR s. v. colăcar.
(Dicţionar de sinonime)