vițel

VIŢÉL, viţei, s.m. 1. Puiul (mascul al) vacii, până la circa un an. ♢ Viţelul de aur = simbol al bogăţiei, al opulenţei. ♦ Carne de viţel (1). ♦ Piele de viţel (1). 2. (Reg.) Pui de cerb. 3. (Reg.) Raniţă militară (acoperită cu piele de viţel). – Lat. vitellus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VIŢÉ//L ~i m. 1) Pui de vacă (de sex masculin) aproximativ până la un an. ♢ A privi (sau a rămâne, a sta) ca ~lul la poartă nouă a privi, a rămâne, a sta dezorientat în faţa unei situaţii neprevăzute. 2) fig. Persoană lipsită de caracter şi de inteligenţă; prostănac; bleg. /<lat. vitellus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

viţél (-éi), s.m. – Puiul vacii, pînă la cca. un an. – Mr. viţăl, megl. viţǫl, istr. viţelu. Lat. vĭtellus (Puşcariu 1973; REW 9385), cf. it. vitello, prov. vedel, cat., arag. bedell. – Der. viţea, s.f. (vacă tînără, pînă la un an), mr. viţeao, istr. viţe; viţelar (var. viţălariu), s.m. (îngrijitor de viţei; părangină, Anthoxanthum odoratum).
(Dicţionarul etimologic român)

viţél s. m., pl. viţéi, art. viţéii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VIŢEL-DE-MÁRE s. v. focă, morsă.
(Dicţionar de sinonime)

PICIORUL-VIŢÉLULUI s. v. rodul-pământului.
(Dicţionar de sinonime)