via dex - definiţie, sinonime, conjugare
VÍA1 prep. (Indică o rută, un itinerar) Pe drumul, pe direcţia; (trecând) prin... – Din fr., lat. via.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VIÁ2, viez, vb. I. Intranz. (Astăzi livr.) A avea viaţă; a trăi, a vieţui, a exista. ♦ (Despre sentimente, gesturi, atitudini etc.) A dura, a dăinui. – Lat. vivere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÍE, vii, s.f. 1. Teren plantat cu viţă (I); plantaţie de viţă. 2. Viţă (I). – Lat. vinea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÍU, VÍE, vii, adj., s.n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat), Care se află în viaţă, care trăieşte; înzestrat cu viaţă. ♢ Loc. adj., adv. De viu = fiind încă în viaţă. ♢ Loc. adv. Pe viu = în mod direct, nemijlocit. ♢ Expr. Prin (sau cu) viu grai = oral. A jupui pe cineva (sau a lua cuiva pielea) de viu = a fi fără milă faţă de cineva, a cere cuiva mai mult decât poate da; a jecmăni, a jefui (pe cineva). Viu sau mort = în orice stare s-ar afla, în viaţă sau mort; cu orice preţ. ♢ (Substantivat, în expr.) A fi mort între vii = a fi ca şi mort. Nici cu viii, nici cu morţii, se spune despre un bolnav care nici nu moare, nici nu se înzdrăveneşte. Morţii cu morţii şi viii cu viii, se spune ca îmbărbătare celor care se consolează greu de moartea unei persoane dragi. ♦ Care este dotat cu simţire. ♢ Rană (sau carne) vie = rană (sau carne) a unui organism în viaţă care sângerează, de pe care s-a luat pielea. ♦ Care persistă, care dăinuieşte încă. Tradiţie vie. ♢ Limbă vie = limbă care se vorbeşte în mod curent în prezent, limbă în circulaţie. ♦ (În concepţia creştină) Etern, nemuritor, veşnic. 2. Plin de viaţă, de neastâmpăr; cu mişcări iuţi, vioaie. ♦ Animat, însufleţit. Discuţie vie. ♦ (Despre ochi) Care denotă vioiciune, inteligenţă; ager, vioi. 3. (Despre plante) Viguros, plin de sevă, sănătos, verde. ♦ (Despre ape) Care curge repede. ♦ (Despre foc) Care arde bine, cu flăcări mari. 4. (Despre sunete) Răsunător, puternic. ♦ (Despre lumină; p. ext. despre surse de lumină) Tare, puternic, orbitor. ♦ (Despre culori) Aprins; strălucitor. 5. (Despre abstracte) Intens, puternic. Durere vie. II. S.n. (Rar) Viaţă. – Lat. vivus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A VI//Á ~éz intranz. înv. 1) A se afla în viaţă; a fi viu; a vieţui; a trăi; a exista. 2) (despre sentimente, atitudini) A continua să existe; a dura; a dăinui; a trăi; a persista. /<lat. vivere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VIE vii f. Plantaţie cu viţă de vie. ♢ Vinde via pe stafide v. A VINDE. A se duce la ~ cu struguri în poală a pleca undeva luând cu sine lucruri ce pot fi găsite acolo. [G.-D. viei] /<lat. vinea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VI//U ~e (~i) 1) Care trăieşte; care este în viaţă. ♢ Carne vie rană deschisă, care sângerează. De ~ fiind încă în viaţă. ~ sau mort în orice stare ar fi. Nici ~, nici mort (sau mai mult mort decât ~) extrem de slăbit (din cauza oboselii, fricii, bolii etc.). A jupui de ~ (pe cineva) a fi necruţător faţă de cineva. 2) Care continuă să existe; care persistă, dăinuieşte. Tradiţie vie. Amintire vie. 3) Care este plin de viaţă; însufleţit. 4) (despre foc) Care arde cu flacără puternică. 5) (despre lumină) Care este de mare intensitate; orbitor. 6) (despre culori) Care bate la ochi; aprins; strălucitor; intens; strident; puternic. 7) (despre sunete) Care este puternic şi desluşit. 8) (despre ochi) Care exprimă inteligenţă; ager. 9) (despre plante) Care este verde şi sănătos. [Monosilabic]. /<lat. vivus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

viá (viéz, vis), vb. – A trăi. – Mr. vie. Lat. vῑvĕre (Tiktin; Candrea; lipseşte în REW 9411), cf. it. vivere, prov., cat. viure, fr. vivre, sp. vivir, port. viver. Înv., aproape ieşit din uz; totuşi se aude uneori; de ex. în Munt. Conjug. înv. era viu, vie, în loc de viez, viează. A fost înlocuit de trăi, poate din cauza omofoniei parţiale cu a veni (Puşcariu, Lr., 207). Cf. viu. – Der. vietnic, adj. (locuitor, stătător), cu suf. sl. -nic, greşit -tnic, cum apare în multe cuvinte sl., cf. cîrstnic, platnic etc. (dup[ Tiktin, prin analogie cu sl. žitelĭnikŭ).
(Dicţionarul etimologic român)

víe (-íi), s.f. – 1. Teren plantat cu viţă, boltă de viţă. – 2. Viţă. – Mr. (a)vińe, megl. vińă. Lat. vῑnĕa (Puşcariu 1879; REW 9350), cf. vegl. veña, it. vigna, prov., port. vinha, fr. vigne, cat. vinya, sp. viña. – Der. vier (var. înv. viiariu), s.m. (podgorean, viticultor), poate direct din lat. vῑnĕārius (Puşcariu 1884); viereasă, s.f. (nevastă de vier); viesc, adj. (se zice despre o anumită varietate de pere şi de mere).
(Dicţionarul etimologic român)

víu (-íe), adj. – 1. Care trăieşte, care are viaţă. – 2. Alert, însufleţit. – 3. Prompt, rapid. – 4. (S.m.) Vietate, fiinţă. – 5. (S.m.) Inimă, centru, mijloc. – Mr., megl. viu, istr. viu. Lat. vῑvus (Puşcariu 1915; REW 9420), cf. it., sp., port. vivo, logud. biu, prov., cat. viu, fr. vif. Uz general (ALR, II, 182). – Der. viaţă (var. viiaţă, mr., megl. vaţă „animal”), s.f. (existenţă), cu suf. -eaţă, ca roşuroş(e)aţă, negrunegreaţă etc. (Iordan, Dift., 57; de la un lat. *vivitia după Puşcariu 1910 şi Candrea; din lat. vivācem, după Cipariu, Gram., 22); vieţui, vb. (a trăi); vieţuitor, adj. (care trăieşte); vieţuitoare, s.f. (fiinţă); convieţui, vb., după fr. cohabiter; convieţuitor, adj. (care trăieşte în acelaşi loc cu cineva), nefolosit înainte de 1945; vietate, s.f. (fiinţă, vieţuitoare); vioi, adj. (viu, vivace; deştept, dezgheţat), cu suf. -os; vios (var. voios), adj. (vesel, bine dispus, înv., plăcut, agreabil; înv., sănătos, robust), cu suf. -os (voios se consideră în general der. de la voie „voinţă”, soluţie care pare dificilă semantic; vios este înv.); vioiciune, s.f. (vivacitate); învioşa (var. învioşa, învioşi), vb. (a însufleţi, a întineri, a înveseli); voioşie, s.f. (veselie, voie bună, satisfacţie); vior, adj. (proaspăt, pur), aproape numai în expresia apă vioară „apă de izvor, limpede”, cu suf. -or (după Puşcariu 1903; Puşcariu, Conv. lit., XXXIX, 325; Drăganu, Dacor., II, 617-23; Spitzer, Dacor., III, 654, direct dintr-un lat. *vivŭla, cf. it. acqua vivola; după Philippide, Arhiva, XXV, 145, din gr. ὔαλος; legătura cu lat. vibrāre, sugerată de Puşcariu, Dacor., IV, 704, este improbabilă); înviora, vb., v. aici. – Cf. via. Der. neol. din fr. vivace, adj.; vivandieră, s.f. ; vivant, adj.; vivat, interj., din lat. vivat.
(Dicţionarul etimologic român)

VIA prep. Pe drumul, în direcţia. // s.f. (Tehn.; în forma vie) Drum, rută. [< lat., fr., it. via].
(Dicţionar de neologisme)

VÍA1 I. s. f. drum pavat, destinat circulaţiei interne, la romani. II. prep. pe drumul, pe ruta, prin... (< fr., lat. via)
(Marele dicţionar de neologisme)

VIÁ2 vb. intr. a trăi, a vieţui; a exista. ♢ a dăinui, a dura. (< lat. vivere)
(Marele dicţionar de neologisme)

vía prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

viá vb., ind. prez. 1 sg. viéz; conj. prez. 3 sg. şi pl. viéze (sil. vi-e-); ger. viínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)

víe s. f., art. via, g.-d. art. víei; pl. vii, art. víile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

argínt-viu s. n., art. argíntul-viu
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stúrzul víilor s. m. + s. f. (sil. vi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

viu adj. m., s. m., pl. vii, art. víii; f. sg. vie, pl. vii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

viu s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INTUIRE VÍE s. v. intuiţie.
(Dicţionar de sinonime)

OPERĂ VÍE s. v. carenă.
(Dicţionar de sinonime)

APĂ VÍE s. v. acid azotic, acid nitric.
(Dicţionar de sinonime)

CONTEMPLARE VÍE s. v. intuiţie.
(Dicţionar de sinonime)

VÍA prep. prin. (Bucureşti – Craiova ~ Roşiori de Vede.)
(Dicţionar de sinonime)

VIÁ vb. v. dăinui, dura, exista, fi, menţine, păstra, perpetua, persista, rămâne, trăi, ţine,vieţui.
(Dicţionar de sinonime)

VÍE s. (BOT.; Vitis) viţă. (Frunză de ~; plantează ~.)
(Dicţionar de sinonime)

ARGINT-VÍU s. v. hidrargir, mercur.
(Dicţionar de sinonime)

FOC VÍU s. v. zona zoster.
(Dicţionar de sinonime)

VIU adj. 1. (înv. şi pop.) trăitor, vieţuitor. (Fiinţe ~.) 2. însufleţit. (Oameni ~ şi oameni morţi.) 3. v. deschis. 4. (pop.) verde. (Plante ~ şi plante uscate.) 5. v. intens. 6. intens, strălucitor, (fig.) aprins. (Culori ~.) 7. puternic, tare, (franţuzism) criant, (fig.) aprins. (O nuanţă ~ a unei culori.) 8. v. chinuitor. 9. v. acut. 10. adânc, intens, mare, profund, puternic. (O impresie, o emoţie ~.) 11. intens, puternic, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, înflăcărat, înfocat, pasionat. (O dorinţă ~.) 12. v. vivace. 13. febril, intens, încordat, însufleţit. (Ritm ~ de muncă.) 14. animat, însufleţit. (O discuţie ~.) 15. v. susţinut. 16. v. veşnic. 17. actual, proaspăt. (O amintire mereu ~.) 18. v. expresiv.
(Dicţionar de sinonime)

VIU s. v. miez, mijloc, putere, toi.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Viu ≠ decedat, defunct, mort, neînsufleţit, pal, palid, răposat, spălăcit, şters, veşted, neviu
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: vi

Cuvinte se termină cu literele: ia