vicar dex - definiţie, sinonime, conjugare

vicar

VICÁR, vicari, s.m. Preot sau episcop care ţine locul unui demnitar bisericesc de rang mai înalt. – Din fr. vicaire, lat. vicarius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VICÁR ~i m. bis. Preot sau episcop care ţine locul unui demnitar de rang mai înalt. /<lat. vicarius, fr. vicaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vicár (-ri), s.m. – Preot sau episcop care ţine locul unui demnitar bisericesc de rang mai înalt. – Var. Trans. vicareş. Lat. vicarius sau germ. Vikar, var. din mag. vikárius (Gáldi, Dict., 169). – Der. vicariat, s.n., din fr. vicariat.
(Dicţionarul etimologic român)

VICÁR s.m. 1. (Ist.) Cel care ţinea locul cuiva căruia îi urma imediat în rang. ♦ Funcţionar din organizarea mai târzie a Imperiului roman, care administra o dioceză imperială. 2. Locţiitor al unui mitropolit, al unui episcop sau al unui alt demnitar bisericesc. [< fr. vicaire, it. vicario < lat. vicarius – locţiitor].
(Dicţionar de neologisme)

VICÁR s. m. 1. cel care ţinea locul cuiva căruia îi urma imediat în rang. ♢ funcţionar din organizarea mai târzie a Imperiului Roman, care administra o dioceză imperială. 2. locţiitor al unui mitropolit, episcop sau alt demnitar bisericesc. (< fr. vicaire, lat. vicarius)
(Marele dicţionar de neologisme)

vicár s. m., pl. vicári
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: vi vic vica

Cuvinte se termină cu literele: ar car icar