viciere dex - definiţie, sinonime, conjugare
MĂZĂRÍCHE s.f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) plantă agăţătoare cu frunze perechi, terminate cu un cârcel, şi cu flori roşii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) Plantă cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un vârf ţepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) plantă cu tulpina înaltă acoperită cu perişori şi cu flori de culoare violetă (Vicia villosa); e) plantă cu frunzele compuse şi cu florile de culoare albă (Vicia pannonica); f) bob1. ♢ Compus: măzăriche-neagră sau măzărichea-cucului = orăstică. II. Precipitaţie atmosferică sub formă de bobiţe de zăpadă sau de gheaţă, care cade în timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoză. [Var.: (reg.) măzeríche s.f.] – Din mazăre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VICIÁ, viciez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera puritatea aerului. ♦ Tranz. şi refl. Fig. A (se) corupe, a (se) deprava. 2. (Jur.) A face ca un act, o clauză etc. să fie nule, defectuoase. [Pr.: -ci-a] – Din fr. vicier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VICIÉRE, vicieri, s.f. Acţiunea de a (se) vicia şi rezultatul ei; stricare, alterare. [Pr.: -ci-e-] – V. vicia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂZĂRÍCHE f. 1) Specie de plante furajere anuale, din familia leguminoaselor, cu tulpina subţire, ramificată, cu flori purpurii-liliachii, albe sau roz. ~-de-primăvară. ~-păroasă. 2) Precipitaţie atmosferică sub formă de bobiţe de gheaţă; grindină măruntă. 3) pop. Boală a animalelor (transmisibilă şi oamenilor), cauzată de acţiunea patogenă a cisticercilor, manifestată prin dureri musculare, febră şi tulburări digestive; cisticercoză. /Din mazăre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A VICI//Á ~éz tranz. 1) A face să se vicieze. 2) jur. (acte, clauze) A face să nu mai fie valabil. /<fr. vicier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE VICI//Á mă ~éz intranz. 1) (despre aer) A deveni infect; a se face greu de respirat; a se strica. 2) fig. (despre persoane) A ajunge în stare de declin moral; a se corupe; a decădea; a degrada; a se declasa; a se degenera; a se perverti. /<fr. vicier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VICIÁ vb. I. tr. 1. A strica aerul, a-l face impropriu pentru respiraţie. ♦ (Fig.) A corupe, a deprava. 2. (Jur.) A face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. vicier, cf. lat. vitiare].
(Dicţionar de neologisme)

VICIÉRE s.f. Acţiunea de a vicia şi rezultatul ei; stricare, alterare. [Pron. -ci-e-. < vicia].
(Dicţionar de neologisme)

VICIÁ vb. I. tr. 1. a strica aerul, a-l face impropriu pentru respiraţie. 2. (jur.) a face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. II. tr., refl. (fig.) a (se) corupe. (< fr. vicier)
(Marele dicţionar de neologisme)

măzăríche s. f., art. măzăríchea, g.-d. art. măzăríchii; pl. măzăríchi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

viciá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. viciéz, 3 sg. şi pl. viciáză, 1 pl. viciém (sil. -ci-em); ger. viciínd (sil. -ci-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

viciére s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. viciérii; pl. viciéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MĂZĂRÍCHE s. I. (BOT.) 1. (Vicia sativa) borceag, (reg.) măzărică, măzăruică, (prin Transilv.) măzărice. 2. (Vicia silvatica) borceag, (reg.) măzărică. 3. (Vicia lathyroides) (reg.) bobuşor. II. (MET.) (rar) măzărică, (reg.) ţârţâră. (Bate, cade măzăriche.)
(Dicţionar de sinonime)

VICIÁ vb. 1. v. polua. 2. v. corupe.
(Dicţionar de sinonime)

VICIÉRE s. 1. v. poluare. 2. v. corupere.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A vicia ≠ a purifica
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: vi vic vici vicie vicier

Cuvinte se termină cu literele: re ere iere ciere iciere