VICLENÍ, viclenesc, vb. IV. 1. Intranz. şi refl. (Înv. şi pop.) A se purta ca un viclean; a unelti (pe ascuns) contra cuiva. 2. Tranz. (Înv.) A trăda, a înşela. ♦ A ispiti, a iscodi. – Din viclean.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A VICLEN//Í ~ésc 1. intranz. înv. A fi viclean; a manifesta viclenie. 2. tranz. (persoane) A face să ia un neadevăr drept adevăr (recurgând la viclenii); a induce în eroare; a amăgi; a înşela; a păcăli; a şmecheri /Din viclean
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
VICLEN//ÉSC ~eáscă (~éşti) Care este caracteristic pentru vicleni; de viclean. /vic-lean + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
viclení vb. (sil. -cle-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. viclenésc, imperf. 3 sg. vicleneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. vicleneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VICLENÍ vb. v. înşela, trăda.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A VICLEN//Í ~ésc 1. intranz. înv. A fi viclean; a manifesta viclenie. 2. tranz. (persoane) A face să ia un neadevăr drept adevăr (recurgând la viclenii); a induce în eroare; a amăgi; a înşela; a păcăli; a şmecheri /Din viclean
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
viclení vb. (sil. -cle-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. viclenésc, imperf. 3 sg. vicleneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. vicleneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VICLENÍ vb. v. înşela, trăda.
(Dicţionar de sinonime)