vicleni dex - definiţie, sinonime, conjugare
VICLEÁN, -Ă, vicleni, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se poartă, vorbeşte fără sinceritate, ascunzându-şi adevăratele intenţii (reprobabile); făţarnic, ipocrit, perfid; (cu sens atenuat) şiret, şmecher, isteţ. 2. (Pop.) Rău, crud, neîndurător, hain. 3. (Înv.) Care îşi calcă credinţa sau cuvântul; necredincios; trădător. ♦ (Rar) Care nu crede în învăţăturile religiei creştine; păgân. ♦ (Substantivat, m.) Duh necurat, drac. [Var.: (înv.) hicleán, -ă adj.] – Din magh. hitlen.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VICLENÍ, viclenesc, vb. IV. 1. Intranz. şi refl. (Înv. şi pop.) A se purta ca un viclean; a unelti (pe ascuns) contra cuiva. 2. Tranz. (Înv.) A trăda, a înşela. ♦ A ispiti, a iscodi. – Din viclean.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VICLEÁN ~eánă (~éni, ~éne) (despre persoane) 1) Care, sub masca aparent binevoitoare, ascunde gânduri duşmănoase; perfid; insidios. 2) Care se orientează cu pricepere în orice situaţii, trăgând foloase; şiret; şmecher; hâtru. 3) înv. Care a renunţat la credinţa sa; renegat. [Sil. vi-clean] /<ung. hitlen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A VICLEN//Í ~ésc 1. intranz. înv. A fi viclean; a manifesta viclenie. 2. tranz. (persoane) A face să ia un neadevăr drept adevăr (recurgând la viclenii); a induce în eroare; a amăgi; a înşela; a păcăli; a şmecheri /Din viclean
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vicleán (-nă), adj. – 1. (Înv.) Perfeid, ipocrit. – 2. (Înv.) Fals, înşelător. – 3. Şiret, şmecher. – 4. (S.m.) Diavolul. – Var. înv. hiclean, hitlean, şi der. Mag. hitlen (Cihac, II, 538; Gáldi, Dict., 98). Sec. XVI. – Der. vicleni, vb. (a trăda, a înşela; refl., a unelti împotriva cuiva, a trece la inamic), cuvînt înv.; viclenie, s.f. (trădare; şiretenie, răutate; falsitate, înşelăciune; şmecherie); vicleşug (var. înv. viclenşug), s.n. (trădare; şiretlic, înşelăciune), din mag. hitlénseg. Din rom. provine rut. chytjanecĭ „uşuratic” (Candrea, Elemente, 409).
(Dicţionarul etimologic român)

vicleán adj. m. (sil. -clean), pl. vicléni; f. sg. vicleánă, pl. vicléne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

viclení vb. (sil. -cle-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. viclenésc, imperf. 3 sg. vicleneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. vicleneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VICLEÁNUL s. art. v. aghiuţă, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
(Dicţionar de sinonime)

VICLEÁN adj. v. adulter, infidel, nefidel.
(Dicţionar de sinonime)

VICLEÁN adj., s. 1. adj. v. ipocrit. 2. s. v. ipocrit. 3. adj. v. perfid. 4. adj. v. şmecher. 5. adj. abil, şiret, şmecher, (pop.) mehenghi. (Om ~ în acţiuni.)
(Dicţionar de sinonime)

VICLEÁN adj., s. v. necredincios, păgân.
(Dicţionar de sinonime)

VICLENÍ vb. v. înşela, trăda.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: vi vic vicl vicle viclen

Cuvinte se termină cu literele: ni eni leni cleni icleni