viconte dex - definiţie, sinonime, conjugare

viconte

VICÓNTE, viconţi, s.m. Titlu de nobleţe ereditar, inferior contelui şi superior baronului; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. vicomte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VICÓN//TE ~ţi m. (în unele ţări; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Repre-zentant al nobilimii cu grad superior baronului şi inferior contelui. /<fr. vicomte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VICÓNTE s.m. (În unele ţări din Apus) Titlu de nobleţe ereditar, intermediar între baron şi conte; persoană care are acest titlu. [< fr. vicomte].
(Dicţionar de neologisme)

VICÓNTE s. m. titlu de nobleţe ereditar, între baron şi conte. (< fr. vicomte)
(Marele dicţionar de neologisme)

vicónte s. m., pl. vicónţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: vi vic vico vicon vicont

Cuvinte se termină cu literele: te nte onte conte iconte