viețuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
VIEŢUÍ, vieţuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv. şi pop.) A se afla în viaţă, a fi viu; a trăi, a exista. A-şi procura mijloacele necesare traiului. ♦ A trăi la un loc cu cineva; a convieţui. ♦ A locui într-un anumit loc. – Viaţă + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VIEŢUÍRE, vieţuiri, s.f. (Înv. şi pop.) Faptul de a vieţui; viaţă, existenţă, trai; convieţuire. – V. vieţui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A VIEŢU//Í ~iésc intranz. (despre fiinţe) 1) A se afla în viaţă; a fi viu; a trăi; a exista. 2) A fi stabilit într-un anumit loc; a locui. [Sil. vie-] /viaţă + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vieţuí vb. (sil. vie-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vieţuiésc, imperf. 3 sg. vieţuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. vieţuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vieţuíre s. f. (sil. vie-), g.-d. art. vieţuírii; pl. vieţuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VIEŢUÍ vb. 1. v. trăi. 2. a exista, a fi, a trăi, (rar) a fiinţa, (reg.) a lăbădui, (înv.) a dăinui. (Cât ~, omul învaţă.) 3. v. duce. 4. v. coabita. 5. a trăi, (rar) a mişca. (Nu mai ~!) 6. a trăi, a se ţine. (~ de azi pe mâine.)
(Dicţionar de sinonime)

VIEŢUÍRE s. v. trai.
(Dicţionar de sinonime)

VIEŢUÍRE s. v. existenţă, trai, viaţă, zile.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A vieţui ≠ a muri
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: vi vie viet vietu vietui

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire tuire etuire