vierșun dex - definiţie, sinonime, conjugare

vierșun

vierşún s.n. – Prinsoare, rămăşag. Origine incertă. Ar putea proveni din lat. versĭonem, probabil cu sensul de „schimbare”, ca în versūra. Trebuie să se ţină cont că e cuvînt înv., care apare numai la Dosoftei, autor la care abundă improprietăţile; astfel că e posibil ca glosarea propusă de noi, care este în general acceptată, să nu fie exactă. – Der. înverşuna (var. învi(e)rşuna), vb. refl. (a se îndîrji, a se încăpăţîna), cuvînt explicat uneori prin lat. inversionāre (Pascu, Rtim., 26), prin mag. gerjszteni „a excita”, imposibil fonetic (Cihac, II, 509), şi prin mag. versény „luptă” (Puşcariu, Lat. ti, 67; DAR), care şi mai puţin se potriveşte fonetic.
(Dicţionarul etimologic român)

vierşún s.n. (reg.) rămăşag.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: vi vie vier viers viersu

Cuvinte se termină cu literele: un sun rsun ersun iersun