vierit
VIERÍT s.n. (Rar) Ocupaţia vierului1; viticultură. [Pr.: vi-e-] – Vier1 + suf. -it.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VIERÍT n. Ocupaţia de vier. /vier + suf. ~it
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
vierít s. n. (sil. vi-e-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VIERÍT n. Ocupaţia de vier. /vier + suf. ~it
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)