vierit

VIERÍT s.n. (Rar) Ocupaţia vierului¹; viticultură. [Pr.: vi-e-] – Vier¹ + suf. -it.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VIERÍT n. Ocupaţia de vier. /vier + suf. ~it
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vierít s. n. (sil. vi-e-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)