viermuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
VIERMUÍ, viermuiesc, vb. IV. Intranz. A se mişca neîncetat şi în număr mare de colo până colo; a mişuna, a forfoti. – Vierme + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VIERMUÍRE, viermuiri, s.f. Faptul de a viermui; viermuială. – V. viermui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A VIERMU//Í pers. 3. ~éşte intranz. (despre mulţimi de fiinţe) A se mişca fără întrerupere, grăbit şi haotic; a foi; a foşni; a mişuna; a roi; a furnica; a forfoti; a fojgăi. /vierme + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

viermuí vb., ind. prez. 3 sg. viermuiéşte, imperf. 3 sg. viermuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. viermuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

viermuíre s. f., g.-d. art. viermuírii; pl. viermuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VIERMUÍ vb. v. forfoti.
(Dicţionar de sinonime)

VIERMUÍRE s. v. forfotă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: vi vie vier vierm viermu

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire muire rmuire