viersuire

VIERSUÍ, viersuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A cânta, a îngâna un cântec. – Viers + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VIERSUÍRE, viersuiri, s.f. Acţiunea de a viersui şi rezultatul ei. – V. viersui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

viersuí (a cânta) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. viersuiésc, imperf. 3 sg. viersuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. viersuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

viersuíre s. f., g.-d. art. viersuírii; pl. viersuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VIERSUÍ vb. v. cânta, executa, interpreta, intona.
(Dicţionar de sinonime)