vilă dex - definiţie, sinonime, conjugare
VIL, -Ă, vili, -e, adj. (Franţuzism înv.) De proastă calitate, demn de dispreţuit, ordinar; josnic; abject. – Din fr. vil.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÍLĂ, vile, s.f. 1. Denumire dată, în Imperiul Roman, unor reşedinţe rurale de pe domeniul agricol şi pastoral exploatat de marii proprietari de sclavi. 2. Locuinţă cu înfăţişare voit rustică, elegantă şi spaţioasă, situată într-o grădină. 3. (În evul mediu) Denumire care desemna diferite forme de aşezări (obştea ţărănească, satul liber, satul dependent de domeniul stăpânului feudal şi, uneori, centrul urban). – Din lat., fr., it. villa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VIL ~ă (~i, ~e) rar livr. Care vădeşte lipsă de demnitate şi de loialitate; în stare să inspire dispreţ; josnic. /<fr. vil, lat. vilis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VÍL//Ă ~e f. Casă cu grădină în jur, construită, mai ales, în afara oraşului sau într-o staţiune balneoclimatică. /<fr., lat. villa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VIL, -Ă adj. (Liv.) Ordinar; josnic, abject. [< fr. vil, lat. vilis].
(Dicţionar de neologisme)

VÍLĂ s.f. 1. Reşedinţă rurală în Imperiul roman sau în evul mediu. 2. Casă elegantă înconjurată de grădină. [< fr. villa, it., lat. villa].
(Dicţionar de neologisme)

VÍLĂ s. f. 1. reşedinţă rustică în Imperiul Roman sau în evul mediu. 2. casă elegantă înconjurată de grădină. (< fr., it., lat. villa)
(Marele dicţionar de neologisme)

vil adj. m., pl. vili; f. sg. vílă, pl. víle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vílă s. f., g.-d. art. vílei; pl. víle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VIL adj., s. v. abject, infam, josnic, mişel, mizerabil, mârşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: vi vil

Cuvinte se termină cu literele: la ila