vinci dex - definiţie, sinonime, conjugare
VÍNCI, vinciuri, s.n. (Tehn.) 1. Troliu folosit pe bordul navelor. 2. Cric. – Cf. it. v i n c i g l i o.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VINCI ~uri n. tehn. 1) Mecanism pentru ridicarea greutăţilor mari la înălţimi mici; cric. 2) Troliu folosit pe bordul unei nave pentru manevrarea ancorelor. /<it. vinciglio
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vínci (-iuri), s.n. – 1. Cabestan. – 2. Pulie, scripete. – Tc. vinç, cf. ngr. βίντσι, bg. vint. Legătura cu ţig. vinğ „legătură” (Graur 194) este improbabilă. Candrea se gîndea la it. vinciglio.
(Dicţionarul etimologic român)

VINCI s.n. 1. Cric. 2. Troliu folosit pe bordul unei nave pentru ridicarea greutăţilor şi pentru manevrarea ancorei. [< it. vinci, engl. winch].
(Dicţionar de neologisme)

VINCI s. n. 1. troliu pe bordul navelor. 2. cric. (după it. vinciglio)
(Marele dicţionar de neologisme)

vinci s. n., pl. vínciuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VINCI s. (TEHN.) cric, (pop.) vârtej, (Transilv.) şaitău.
(Dicţionar de sinonime)

VINCÍ vb. v. bate, birui, câştiga, izbândi, înfrânge, întrece, învinge.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: vi vin vinc

Cuvinte se termină cu literele: ci nci inci