vindecător dex - definiţie, sinonime, conjugare

vindecător

[Sinonime]
VINDECĂTÓR, -OÁRE, vindecători, -oare, adj. Care vindecă; lecuitor, tămăduitor. – Vindeca + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VINDECĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care vindecă; cu proprietatea de a vindeca; tămăduitor; lecuitor. /v. a vindeca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vindecătór adj. m., pl. vindecătóri; f. sg. şi pl. vindecătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VINDECĂTÓR adj. întremător, lecuitor, tămăduitor, (înv.) vrăciuitor. (O cură ~oare.)
(Dicţionar de sinonime)

VINDECĂTÓR adj. v. curativ.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: vi vin vind vinde vindec

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator cator ecator