vindecare dex - definiţie, sinonime, conjugare
VINDECÁ, víndec, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A scăpa sau a face pe cineva să scape de o boală, a (se) face sănătos; a (se) însănătoşi, a (se) tămădui, a (se) lecui. ♦ Refl. Spec. (Despre răni, tăieturi etc.) A se închide, a se cicatriza. 2. Tranz. Fig. A face să dispară, să înceteze o suferinţă morală, o supărare, un dor etc. – Lat. vindicare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VINDECÁRE, vindecări, s.f. Acţiunea de a (se) vindeca şi rezultatul ei; însănătoşire. ♢ Loc. adj. Fără vindecare = incurabil. – V. vindeca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A VINDECÁ víndec tranz. A face să se vindece. /<lat. vindicare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE VINDECÁ mă víndec intranz. 1) A reveni la starea normală (după o boală); a deveni sănătos; a se însănătoşi; a se îndrepta; a se lecui. 2) (despre răni, leziuni) A dispărea în urma unui tratament; a se lecui. /<lat. vindicare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vindecá (-c, át), vb. – 1. (Înv.) A reface, a repara. – 2. A tămădui, a însănătoşi. – Mr. vindic(are). Lat. vindĭcāre (Diez, I, 441; Cipariu, Gram., 308; Şeineanu, Semasiol., 185; Puşcariu 1893; Densusianu, GS, II, 21; REW 9347; Rosetti, I, 174), cf. it. vendicare, prov., cat. venjar, fr. venger, sp. vengar, port. vingar. Semantismul diferit al rom. se explică, mai bine prin sensul lat. de a elibera (Rohlfs, Differenzierung, 39), prin ideea de „a pune în stadiul iniţial”, cf. sp. reponerse. Uz mai general decît cel indicat de ALR, I, 137. Der. vindecător, adj. (care vindecă, curativ); vindecătoare (var. vindecuţă), s.f. (specie de creson, Alliaria officinalis); vindecea, s.f. (plantă medicinală, Betonica officinalis). – Der. neol. (din fr.) vindicativ, adj.; vindictă, s.f.
(Dicţionarul etimologic român)

vindecá vb., ind. prez. 1 sg. víndec, 3 sg. şi pl. víndecă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vindecáre s. f., g.-d. art. vindecării; pl. vindecări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VINDECÁ vb. 1. v. însănătoşi. 2. v. cicatriza.
(Dicţionar de sinonime)

VINDECÁ vb. v. sătura.
(Dicţionar de sinonime)

VINDECÁRE s. (MED.) 1. v. însănătoşire. 2. v. cica-trizare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Vindecareîmbolnăvire
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: vi vin vind vinde vindec

Cuvinte se termină cu literele: re are care ecare decare