vindereu

VINDERÉU, vinderei, s.m. Numele a două specii de şoimi mici; vinderel (Falco tinnunculus şi vesperinus). [Var.: vindiréu s.m.] – Cf. magh. v á n d o r s ó l y o m.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VINDERÉ//U ~i m. Pasăre sedentară răpitoare, asemănătoare cu şoimul, dar de talie mai mică. /<ung. vándorsólyom
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vinderéu (-éi), s.m. – Şoim (Falco aesalon). Mag. vándor (sólyom) „(şoim) călător” (Cihac, II, 539; Gáldi, Dict., 98; R. Riegler, Miscell. Schuchardt, 2). Cf. vandralău.
(Dicţionarul etimologic român)

vinderéu s. m., art. vinderéul; pl. vinderéi, art. vinderéii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VINDERÉU s. (ORNIT.; Falco tinnunculus) vânturel, (reg.) marinică, şuşugaie, vetruşcă, vinderel, (prin Olt.) şurligaie.
(Dicţionar de sinonime)