vindicativ

VINDICATÍV, -Ă, vindicativi, -e, adj. (Livr.) Răzbunător. – Din fr. vindicatif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VINDICATÍV ~ă (~i, ~e) livr. Care caută să se răzbune; care nutreşte dorinţa de răzbunare; răzbunător. /<fr. vindicatif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VINDICATÍV, -Ă adj. Înclinat, pornit către răzbunare; răzbunător. [< fr. vindicatif, cf. lat. vindicare – a răzbuna].
(Dicţionar de neologisme)

VINDICATÍV, -Ă adj. răzbunător. (< fr. vindicatif)
(Marele dicţionar de neologisme)

vindicatív adj. m., pl. vindicatívi; f. sg. vindicatívă, pl. vindicatíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VINDICATÍV adj. v. duşmănos, ranchiunos, răzbunător
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Vindicativ ≠ nerăzbunător
(Dicţionar de antonime)