vindicta

VINDÍCTĂ, vindicte, s.f. (Livr.) Urmărire, pedepsire, răzbunare a unei crime. – Din fr. vindicte, lat. vindicta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VINDÍCTĂ s.f. (Liv.) Urmărire, răzbunare a unei crime. [< fr. vindicte, lat. vindicta].
(Dicţionar de neologisme)

VINDÍCTĂ s. f. vendetă. (< fr. vindicte, lat. vindicta)
(Marele dicţionar de neologisme)

vindíctă s. f., g.-d. art. vindíctei; pl. vindícte
(Dicţionar ortografic al limbii române)