VINIFICATÓR, -OÁRE, vinificatori, -oare, s.m. şi f. Persoană specializată în operaţiile de vinificare. – Din fr. vinificateur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VINIFICATÓR ~i m. Persoană specializată în vinificaţie. /<fr. vinificateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
VINIFICATÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care se ocupă cu vinificarea. [Cf. fr. vinificateur].
(Dicţionar de neologisme)
VINIFICATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care lucrează în domeniul vinificaţiei. II. s. n. aparat pentru fabricarea vinului. (< fr. vinificateur, /II/ engl. vinificator)
(Marele dicţionar de neologisme)
vinificatór s. m., pl. vinificatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
vinificatoáre s. f., g.-d. art. vinificatoárei; pl. vinificatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VINIFICATÓR ~i m. Persoană specializată în vinificaţie. /<fr. vinificateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
VINIFICATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care lucrează în domeniul vinificaţiei. II. s. n. aparat pentru fabricarea vinului. (< fr. vinificateur, /II/ engl. vinificator)
(Marele dicţionar de neologisme)
vinificatór s. m., pl. vinificatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
vinificatoáre s. f., g.-d. art. vinificatoárei; pl. vinificatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)