vioară dex - definiţie, sinonime, conjugare
VIOÁRĂ1, vioare, adj. (Pop.; despre ape curgătoare) Limpede, cristalin, clar. ♢ (Substantivat) Limpede (sau curat) vioară sau ca (sau cum e) vioara = foarte limpede, ca lacrima. [Pr.: -vi-oa-] – Probabil lat. *vivula (< vivus).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VIOÁRĂ2, vioare, s.f. (Bot.; reg.) 1. Toporaş. 2. Compus: vioară-roşie = micsandră. [Pr.: vi-oa-] – Lat. viola.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VIOÁRĂ3, viori, s.f. Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanţă, având întinse pe una din feţe patru coarde, care vibrează când sunt atinse cu arcuşul sau când sunt ciupite; violină, scripcă. [Pr. vi-oa- – Pl. şi: vioare] – Cf. it. v i o l a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VIOÁR//Ă2 ~e f. pop. v. VIOREA. /<lat. viola
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VIOÁR//Ă3 ~e adj. (despre ape curgă-toare) Care este foarte curată; albastră ca vioreaua; limpede; cristalină. /<lat. vivula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VIOÁRĂ1 vióri f. Instrument muzical con-stând dintr-o cutie de rezonanţă pe care sunt întinse patru coarde, care produc sunete când se trece peste ele cu arcuşul (sau când sunt ciupite); violină. Concert pentru ~. [G.-D. viorii; Sil. vi-oa-] /<lat. viola
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vioáră (-re), s.f. – Violetă (Viola odorata). – Mr., megl. vioară. Lat. vĭǒla (Puşcariu 1902; REW 9149), cf. it., prov., cat., sp., port. viola, fr. viole. – Der. viorea, s.f. (toporaş, Viola hiria); vioriu, adj. (violet); viorint, adj. (violet), în Trans., format ca florint de la flor. Este dubletul lui violetă, s.f., din fr. violette, cf. ngr. βιολέτα.
(Dicţionarul etimologic român)

vioáră (-óri), s.f. – Violină, scripcă. It. viola, dar der. nu este clară. Prezenţa lui r, care nu poate reprezenta decît un l lat., nu a fost explicată; motiv pentru care s-a crezut într-o der. directă din lat. *vῑvŭla (Meyer-Lübke apud Puşcariu 1903; Drăganu, Dacor., II, 623; cf. REW 9357) sau într-o creaţie expresivă (Giuglea, Dacor., III, 594). Der. din mag. viola (Gáldi, Dict., 169) nu este mai probabilă, nici cea din ngr. βιολί (Cihac, II, 711). Oricum, nu poate fi decît cuvînt relativ modern, ca şi instrumentul pe care-l denumeşte; aşa că sîntem siliţi să presupunemr se datorează unei analogii, probabil cu viorviu. – Der. violonist, s.m. (violonist); viorar, s.m. (rar, violonist).
(Dicţionarul etimologic român)

vioară adj. f. (sil. vi-oa-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vioáră (plantă) s. f. (sil. vi-oa-), g.-d. art. vioárei; pl. vioáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vioáră (instrument) s. f. (sil. vi-oa-), g.-d. art. viórii; pl. vióri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vioáră-róşie (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FOAIE-DE-VIOÁRĂ s. v. popilnic.
(Dicţionar de sinonime)

VIOÁRĂ adj. v. clar, cristalin, curat, limpede, pur, transparent.
(Dicţionar de sinonime)

VIOÁRĂ s. (MUZ.) scripcă, violină, (pop.) diblă, lăută, (reg.) ceteră.
(Dicţionar de sinonime)

VIOÁRĂ s. v. toporaş, violetă, viorea.
(Dicţionar de sinonime)

VIOARĂ-DE-NOÁPTE s. v. nopticoasă.
(Dicţionar de sinonime)

VIOARĂ-GÁLBENĂ s. v. micsandră, micşunea, viorea-galbenă.
(Dicţionar de sinonime)

VIOARĂ-RÓŞIE s. v. micsandră, micşunea.
(Dicţionar de sinonime)

FLOAREA-VIÓRII s. v. priboi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: vi vio vioa vioar

Cuvinte se termină cu literele: ra ara oara ioara