violă dex - definiţie, sinonime, conjugare
VIÓLĂ1, viole, s.f. Instrument muzical cu coarde, mai mare decât vioara, acordat cu o cvintă mai jos decât vioara şi având sunete mai grave decât aceasta; alto. [Pr.: -vi-o-] – Din it. viola, fr. viole.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VIÓLĂ2, viole, s.f. (Bot.) 1. Toporaş. 2. Compus: violă-de-noapte (sau -de-primăvară) = nopticoasă. [Pr.: vi-o-] – Din lat. viola.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PANSEÁ, pansele, s.f. Numele a două plante erbacee decorative din familia violaceelor: a) plantă cu tulpina mică, cu frunze late, ovale, cu flori nemirositoare, având cinci petale inegale de culori variate; panseluţă (Viola wittrockiana); b) plantă cu frunze ovale şi cu flori cu petale mari, rotunjite şi variat colorate (Viola tricolor). – Din fr. pensée.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂMÂIOÁRĂ, tămâioare, s.f. Numele a două plante erbacee din familia violaceelor: a) plantă mică cu flori mari ale căror petale sunt împestriţate cu pete purpurii (Viola jooi); b) toporaş. – Tămâie + suf. -ioară.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÚNGHIE, unghii, s.f. 1. Lamă cornoasă care creşte pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la mâini şi de la picioare, la om. ♦ Expr. A reteza (sau a tăia) cuiva din unghii = a înfrâna obrăznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia în gât = a constrânge pe cineva să răspundă urgent unei obligaţii. A-şi pune unghia în gât = a face orice pentru atingerea unui scop. A-şi arăta unghiile a deveni agresiv. ♦ Substanţă cornoasă formată la vârfurile degetelor de la picioarele animalelor şi păsărilor; p. ext. gheară. 2. Compuse: unghia-găii sau unghia-găinii = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-păsării = plantă erbacee cu flori albastre şi cu petala inferioară prelungită în formă de pinten, pătată cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele două instrumente, în formă de pârghie, pentru ridicat şi lăsat coşul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VIORÉA, -ÍCĂ, viorele, s.f. (Bot.) 1. Toporaş. 2. Plantă erbacee din familia liliaceelor, din al cărei bulb cresc două-trei frunze lunguieţe şi o tulpină care poartă flori albastre, roz sau albe (Scilla bifolia). [Pr.: vi-o-] – Vioară2 + suf. -ea, -ică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VIÓL//Ă1 ~e f. Instrument muzical asemănător cu vioara, având dimensiuni mai mari şi sunete mai grave; alto. /<it. viola, fr. viole
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VIÓL//Ă2 ~e f. v. VIOREA /<ung. viola
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PANS//EÁ ~éle f. 1) Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei cu petale mari, catifelate, de diferite culori; catifeluţă. 2) Floare a acestei plante. /<fr. pensée
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÚNGHI//E ~i f. 1) (la om) Placă cornoasă subţire, care acoperă partea de deasupra a capătului degetelor. ♢ A reteza (sau a tăia) cuiva ~ile a reduce posibilităţile de acţiune (agresive) ale cuiva. A-şi mânca ~ile a regreta amarnic o imprudenţă comisă. A-şi mânca şi de sub ~ a fi foarte zgârcit. Nici cât îi negru sub ~ deloc. A pune cuiva ~a în gât a sili pe cineva să-şi îndeplinească obligaţia. 2) (la păsări şi la animale) Parte cornoasă şi încovoiată a degetelor; gheară. 3): ~a-găii plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, având frunze compuse, flori galbene-verzui şi fructe păstăi. ~a păsării plantă erbacee de pădure cu tulpină culcată, având frunze rotund-cordate şi flori albastre, solitare, în formă de pinten. 4) Pârghie cu care se manevrează leasa de pescuit. [G.-D. unghiei; Sil. -ghi-e] /<lat. ungla
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A VIOL//Á ~éz tranz. 1) (legi, angajamente, dispoziţii) A nesocoti, comiţând o abatere; a încălca. 2) (obiecte bine închise) A deschide cu forţa; a forţa. 3) (lucruri sau fiinţe considerate sacre) Asupune unui sacrilegiu; a pângări; a profana. 4) (persoane de sex feminin) A supune unui viol; a necinsti; a silui; a batjocori. [Sil. vi-o-] /<fr. violer, lat. lat. violare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VIOR//EÁ ~éle f. Plantă erbacee de primăvară din familia liliaceelor, cu flori violete (mai rar roz sau albe). [Art. vioreaua; G.-D. viorelei; Var. viorică] /vioară + suf. ĕa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VIÓLĂ1 s.f. Instrument muzical cu coarde şi arcuş, ceva mai mare decât vioara şi având un timbru mai grav. [Pron. vi-o-. / < fr. viole, it. viola < prov. viola].
(Dicţionar de neologisme)

VIÓLĂ2 s.f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată de la bază şi cu flori mari de diferite culori, aşezate câte una pe o codiţă; (pop.) viorea, toporaş. [Pron. vi-o-. / < lat. viola]
(Dicţionar de neologisme)

VIOLÁ vb. I. tr. 1. A nu respecta, a călca o lege, o dispoziţie. 2. (Jur.) A intra, a pătrunde (undeva) cu forţa; a forţa. ♦ A profana. 3. A silui, a necinsti (o fată, o femeie). [Pron. vi-o-. / cf. fr. violer, lat. violare].
(Dicţionar de neologisme)

VIÓLĂ1 s. f. 1. familie de instrumente cu coarde şi arcuş, din sec. XV-XVII, în muzica polifonică, la baza instrumentelor cu coarde moderne. 2. instrument cu coarde şi arcuş puţin mai mare decât violina; alto (3). (< it. viola, fr. viole)
(Marele dicţionar de neologisme)

VIÓLĂ2 s. f. plantă erbacee cu tulpina ramificată de la bază şi cu flori mari de diferite culori, câte una pe o codiţă; violetă, viorea, toporaş. (< lat. viola)
(Marele dicţionar de neologisme)

VIOLÁ vb. tr. 1. a încălca, a nesocoti o lege, un angajament, un drept. 2. (jur.) a pătrunde cu forţa; a deschide prin abuz. 3. a silui, a necinsti (o fată, o femeie). ♢ a profana. 4. (fig.) a ~ conştiinţa = a impune prin forţă unele idei. (< fr. violer, lat. violare)
(Marele dicţionar de neologisme)

viólă (instrument, plantă) s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. viólei; pl. vióle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

viólă-de-noápte (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

panseá s. f., art. panseáua, g.-d. art. pansélei; pl. panséle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trei-fráţi (bot.) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tămâioáră s. f., g.-d. art. tămâioárei; pl. tămâioáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trei-fráţi-pătáţi (bot.) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

únghie s. f. (sil. -ghi-e), art. únghia (sil. -ghi-a), g.-d. art. únghiei; pl. únghii, art. únghiile (sil. -ghi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

violá vb. (sil. vi-o-), ind. prez. 1 sg. violéz, 3 sg. şi pl. violeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vioreá/viorícă s. f. (sil. vi-o-), art. vioreáua/ vioríca, g.-d. art. viorélei; pl. vioréle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VIOLĂ-DE-NOÁPTE s. v. nopticoasă.
(Dicţionar de sinonime)

VIÓLĂ s. (MUZ.) alto.
(Dicţionar de sinonime)

VIÓLĂ s. v. toporaş, violetă, viorea.
(Dicţionar de sinonime)

VIOLĂ-DE-PRIMĂVÁRĂ s. v. nopticoasă.
(Dicţionar de sinonime)

PANSEÁ s. (BOT.) 1. (Viola tricolor) panseluţă, (pop.) catifeluţă, (reg.) puizea, trei-fraţi-pătaţi. 2. (Viola wittrockiana) panseluţă, (reg.) barba-împăratului, guşa-găinii, trei-fraţi-pătaţi.
(Dicţionar de sinonime)

TĂMÂIOÁRĂ s. (BOT.) 1. (Viola jooi) (reg.) micşunea, toporaşi (pl.), viorea. 2. (Viola hirta) (reg.) toporaş.
(Dicţionar de sinonime)

TĂMÂIOÁRĂ s. v. spanac-porcesc, tămâiţă, tătăişă, toporaş, violetă, viorea, zmeoaie.
(Dicţionar de sinonime)

TREI-FRÁŢI s. (BOT.; Viola saxatilis) (reg.) micşunele-gălbioare (pl.).
(Dicţionar de sinonime)

TREI-FRÁŢI s. v. trifoişte, unghia-păsării.
(Dicţionar de sinonime)

TREI-FRAŢI-PĂTÁŢI s. v. pansea, panseluţă, unghia-păsării.
(Dicţionar de sinonime)

TREI-FRAŢI-PĂTÁŢI s. (BOT.) 1. (Viola hortensis) (reg.) barba-împăratului. 2. (Viola tricolor) (reş.) micşunea.
(Dicţionar de sinonime)

ÚNGHIE s. 1. (ANAT,) copită. (~ calului.) 2. (MED.) unghie incarnată = onixis. 3. (BOT.) unghia-păsării (Viola declinata) = (reg.) micşunele-de-munte (pl.), panseluţe-de-munte (pl.), trei-fraţi, trei-fraţi-pătaţi.
(Dicţionar de sinonime)

ÚNGHIE s. v. gheară.
(Dicţionar de sinonime)

VIOLÁ vb. 1. a batjocori, a necinsti, a silui, (Transilv.) a căzni, (înv.) a ruşina, a sili, a spurca, (fig.) a pângări. (A ~ o femeie.) 2. a forţa, a sparge, a strica, (înv.) a silnici. (A ~ încuietoarea uşii.) 3. v. profana. 4. v. contraveni.
(Dicţionar de sinonime)

VIOREÁ s. (BOT.) 1. (Viola odorata) toporaş, violetă, (rar) violă, (reg.) călţunaş, cârligel, cocoşel, garoafă, găurea, micsandră, micşunea, nemţoaică, tămâioară, vioară, floare-domnească, flori-mărunte (pl.), flori-mărunţele (pl.), zambilă-de-câmp. 2. (Viola alpina) toporaş, viorică, (reg.) micşunea-de-munte. 3. (Viola hirta) (reg.) micşunea, tămâioară, toporaşi (pl.). 4. viorele sălbatice (Viola canina) = (reg.) colţunii-popii (pl.). 5. viorea-galbenă (Cheirantus cheiri) = micsandră, micşunea, (reg.) foaltine (pl.), şiboi, levcoaie-galbenă, vioară-galbenă. 6. (Scilla bifolia) (rar) scila (art.), (reg.) mereoară, zambilă.
(Dicţionar de sinonime)

VIOREÁ s. v. rujă, tămâioară.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: vi vio viol

Cuvinte se termină cu literele: la ola iola