violaceelor

VIOLACÉU, -CÉE, violacei, -cee, adj., s.f. 1. Adj. Care bate în violet, care are nuanţe de violet. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care are aceste nuanţe. 2. S.f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, al cărei tip principal este vioreaua; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violacé, lat. violaceus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VIOLACÉ//U ~e (~i, ~e) Care are culoarea apropiată de cea violetă; care bate în violet; cu nuanţă violetă. /<fr. violace, lat. violaceus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VIOLACÉ//E ~ f. 1) la pl. Familie de plante dicotiledonate cu cinci petale (reprezentant: vioreaua). 2) Plantă din această familie. /<fr. violacées
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VIOLACÉU, -ÉE adj. Care bate în violet, care are nuanţe de violet; vineţiu. // s.n. Culoare care are aceste nuanţe. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violacé, lat. violaceus].
(Dicţionar de neologisme)

VIOLACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, dialipetale, erbacee, având ca tip micşuneaua; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. vi-o-la-ce-e, sg. invar. / < fr. violacées].
(Dicţionar de neologisme)

VIOLACÉU, -ÉE I. adj., s. n. (de) culoare care bate în violet, cu nuanţe de violet. II. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, erbacee: micşuneaua. (< fr. violacé/es/, lat. violaceus)
(Marele dicţionar de neologisme)

violacéu adj. m. (sil. vi-o-), pl. violacéi; f. sg. şi pl. violacée
(Dicţionar ortografic al limbii române)

violacée s. f., pl. violacée
(Dicţionar ortografic al limbii române)