violentare

VIOLENTÁ, violentez, vb. I. Tranz. (Livr.) A comite un act de violenţă; a constrânge, a sili, a forţa. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violenter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VIOLENTÁRE, violentări, s.f. (Livr.) Acţiunea de a violenta şi rezultatul ei. [Pr.: -vi-o-] – V. violenta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A VIOLENT//Á ~éz tranz. A supune la ceva în mod violent; a trata cu violenţă; a forţa. /<fr. violenter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VIOLENTÁ vb. I. tr. A săvârşi un act de violenţă; a constrânge, a sili, a forţa. [Pron. vi-o-. / < fr. violenter].
(Dicţionar de neologisme)

VIOLENTÁRE s.f. Acţiunea de a violenta şi rezultatul ei; silire, siluire, forţare. [Pron. vi-o-. / < violenta].
(Dicţionar de neologisme)

VIOLENTÁ vb. tr. a săvârşi un act de violenţă; a constrânge, a sili. (< fr. violenter)
(Marele dicţionar de neologisme)

violentá vb. (sil. vi-o-), ind. prez. 1 sg. violentéz, 3 sg. şi pl. violenteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

violentáre s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violentării; pl. violentări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VIOLENTÁ vb. v. constrânge, face, forţa, obliga, sili.
(Dicţionar de sinonime)

VIOLENTÁRE s. v. constrângere, forţare, obligare, silire.
(Dicţionar de sinonime)