VIRULÉNT, -Ă, virulenţi, -te, adj. Care are o mare toxicitate; care este în stare să producă boli; (despre boli) care este cauzat de un virus. ♦ Fig. Distrugător, nimicitor; de o mare violenţă. – Din fr. virulent, lat. virulentus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VIRULÉNŢĂ, virulenţe, s.f. Însuşirea de a fi virulent; însuşire a microbilor patogeni de a se înmulţi în ţesuturile vii ale organismului, rezistând la reacţiile de apărare ale acestuia; grad de intensitate infecţioasă a unei boli. – Din fr. virulence, lat. virulentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VIRULÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre substanţe, microbi etc.) Care are toxicitate mare; cu puternice proprietăţi toxice. 2) (despre maladii) Care este cauzat de un virus; de provenienţă virotică. 3) fig. Care este plin de asprime; în stare să distrugă; foarte aprig; distrugător; zdrobitor. Critică ~tă. /<fr. virulent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
VIRULÉNŢ//Ă ~e f. 1) Proprietate virulentă a unor organisme. 2) Capacitate a unui microb patogen de a se multiplica într-un organism viu şi de a provoca manifestări morbide. /<fr. virulence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
VIRULÉNT, -Ă adj. Care are putere toxică; care este în stare să producă boli; (despre boli) cauzat de un virus. ♦ (Fig.) Distrugător, violent. [< fr. virulent, cf. lat. virulentus].
(Dicţionar de neologisme)
VIRULÉNŢĂ s.f. Însuşirea de a fi virulent; gradul de intensitate infecţioasă a unei boli. [Cf. fr. virulence, lat. virulentia].
(Dicţionar de neologisme)
VIRULÉNT, -Ă adj. 1. (despre virusuri, microbi) care are putere toxică; în stare să producă boli; (despre boli) cauzat de un virus. 2. (fig.) violent. (< fr. virulent, lat. virulentus)
(Marele dicţionar de neologisme)
VIRULÉNŢĂ s. f. însuşirea de a fi virulent. ♢ gradul de intensitate infecţioasă a unei boli. (< fr. virulence, lat. virulentia)
(Marele dicţionar de neologisme)
virulént adj. m., pl. virulénţi; f. sg. viruléntă, pl. virulénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
virulénţă s. f., g.-d. art. virulénţei; pl. virulénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VIRULÉNT adj. vehement, viguros, violent. (Un protest ~.)
(Dicţionar de sinonime)
VIRULÉNŢĂ s. vehemenţă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VIRULÉNŢĂ, virulenţe, s.f. Însuşirea de a fi virulent; însuşire a microbilor patogeni de a se înmulţi în ţesuturile vii ale organismului, rezistând la reacţiile de apărare ale acestuia; grad de intensitate infecţioasă a unei boli. – Din fr. virulence, lat. virulentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
VIRULÉNŢ//Ă ~e f. 1) Proprietate virulentă a unor organisme. 2) Capacitate a unui microb patogen de a se multiplica într-un organism viu şi de a provoca manifestări morbide. /<fr. virulence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
VIRULÉNT, -Ă adj. Care are putere toxică; care este în stare să producă boli; (despre boli) cauzat de un virus. ♦ (Fig.) Distrugător, violent. [< fr. virulent, cf. lat. virulentus].
(Dicţionar de neologisme)
VIRULÉNŢĂ s.f. Însuşirea de a fi virulent; gradul de intensitate infecţioasă a unei boli. [Cf. fr. virulence, lat. virulentia].
(Dicţionar de neologisme)
VIRULÉNT, -Ă adj. 1. (despre virusuri, microbi) care are putere toxică; în stare să producă boli; (despre boli) cauzat de un virus. 2. (fig.) violent. (< fr. virulent, lat. virulentus)
(Marele dicţionar de neologisme)
VIRULÉNŢĂ s. f. însuşirea de a fi virulent. ♢ gradul de intensitate infecţioasă a unei boli. (< fr. virulence, lat. virulentia)
(Marele dicţionar de neologisme)
virulént adj. m., pl. virulénţi; f. sg. viruléntă, pl. virulénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
virulénţă s. f., g.-d. art. virulénţei; pl. virulénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VIRULÉNT adj. vehement, viguros, violent. (Un protest ~.)
(Dicţionar de sinonime)
VIRULÉNŢĂ s. vehemenţă.
(Dicţionar de sinonime)