viscolire dex - definiţie, sinonime, conjugare
VISCOLÍ, pers. 3 viscoleşte, vb. IV. Intranz. A bate un vânt puternic cu ninsoare sau cu lapoviţă. ♦ Tranz. (Despre vânt) A spulbera şi a troieni (succesiv) zăpada. – Din viscol.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VISCOLÍRE, viscoliri, s.f. Faptul de a viscoli; viscoleală, viscolitură. – V. viscoli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A VISCOL//Í pers. 3 ~éşte intranz. A fi viscol; a spulbera. /Din viscol
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

viscolí vb., ind. prez. 3 sg. viscoléşte, imperf. 3 sg. viscoleá; conj. prez. 3 sg. viscoleáscă; ger. viscolínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)

viscolíre s. f., g.-d. art. viscolírii; pl. viscolíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VISCOLÍ vb. 1. a viforî. (Afară ~.) 2. a spulbera. (Vântul ~ zăpada.) 3. a troieni. (Vântul ~ ză-pada.)
(Dicţionar de sinonime)

VISCOLÍRE s. troienire. (~ zăpezii.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: vi vis visc visco viscol

Cuvinte se termină cu literele: re ire lire olire colire