viteză dex - definiţie, sinonime, conjugare

viteză

[Sinonime]
VITÉZĂ, viteze, s.f. 1. Rapiditate în deplasare; iuţeală, repeziciune. ♢ Loc. adv. În (plină) viteză = cu viteză (foarte) mare. ♢ Expr. Dă-i viteză = porneşte în grabă! mergi repede! (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a sili pe cineva să-şi părăsească obişnuita comoditate şi să acţioneze, să lucreze cu promptitudine, repede. 2. Raportul dintre spaţiul parcurs de un mobil şi timpul folosit pentru parcurgerea acestui spaţiu; raportul dintre variaţia unei mărimi şi timpul în care se produce această variaţie. ♢ Viteză cosmică = viteză cuprinsă între 7,912-16,6 km/secundă imprimată navelor cosmice de la înscrierea pe o orbită circulară a Pământului până la părăsirea sistemului solar. ♦ Spec. Ritmul în care se produce sau se repetă un proces chimic, fiziologic, electric etc., raportat la o unitate de timp. ♢ Viteză de sedimentare = interval de timp în care se depun hematiile în sângele rămas necoagulat, servind la diagnosticarea sau urmărirea evoluţiei unor boli. ♦ Fiecare dintre raporturile de demultiplicare dintre turaţia motorului unui vehicul şi turaţia arborelui care transmite mişcarea la roţile propulsoare ale vehiculului. – Din fr. vitesse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VITÉZĂ vitéze f. 1) Iuţeală cu care se parcurge o distanţă sau se efectuează o acţiune într-un anumit timp. Viteza unui avion. Viteza luminii.În plină viteză cu o viteză mare. Dă-i viteză! mergi, mişcă-te mai repede. A băga pe cineva în viteză a sili pe cineva să lucreze mai repede. 2) fiz. Perioadă de timp în care se produce schimbarea unei mărimi. Viteză de răcire. 3) Raport dintre spaţiu şi timp la mişcarea unui corp. Viteză iniţială. Viteză medie. [G.-D. vitezei] /<fr. vitesse
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vitéză (-ze), s.f. – Iuţeală. – Var. vitesă. Fr. vitesse, probabil asimilat der. de la teză (sinteză, ipoteză, proteză). Nu au dat rezultate eforturile, puriştilor, pentru că impune uzul lui vitesă, cf. cenzură.
(Dicţionarul etimologic român)

VITÉZĂ s.f. 1. Rapiditate în deplasare; iuţeală. ♦ (Fiz.) Variaţia unei mărimi fizice în unitatea de timp. 2. Raportul dintre spaţiul parcurs de un mobil şi timpul folosit pentru parcurgere. 3. (Med.) Viteză de sedimentare = reacţie de laborator prin care se măsoară ritmul depunerii globulelor roşii, ritm care evidenţiază un proces infecţios latent. 4. (Fot.) Timp de expunere. 5. (Mat.) Vector definit ca derivata vectorului de poziţie a unui punct material. [< fr. vitesse].
(Dicţionar de neologisme)

VITÉZĂ s. f. 1. rapiditate de deplasare; iuţeală. ♢ variaţia unei mărimi fizice în unitatea de timp. 2. raportul dintre spaţiul parcurs de un mobil şi timpul folosit pentru parcurgere. o ~ cosmică = viteză imprimată navelor cosmice de la înscrierea pe o orbită circulată a Pământului până la părăsirea sistemului solar. 3. ~ de sedimentare = reacţie de laborator prin care se măsoară ritmul depunerii globulelor roşii, ritm ce evidenţiază un proces infecţios latent. 4. (fot.) timp de expunere. 5. (mar.) vector definit ca derivata vectorului de poziţie a unui punct material. (< fr. vitesse)
(Marele dicţionar de neologisme)

vitéză s. f., g.-d. art. vitézei; pl. vitéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VITÉZĂ s. 1. iuţeală, rapiditate, repeziciune, (livr.) celeritate, (rar) velocitate. (Viteză de deplasare a unui mobil.) 2. v. fugă. 3. v. grabă. 4. (FIZ.) viteză instantanee = viteză momentană; viteză momentană v. viteză instantanee.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: vi vit vite vitez

Cuvinte se termină cu literele: za eza teza iteza