VITI//ÓN ~oánă (~óni, ~oáne) pop. (mai ales despre animale) Care este lipsit de putere fizică; slăbănog; neputincios. /<ung. hitvány
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
vitión (-oánă), adj. – Slab, descărnat. Mag. hitvány (Cihac, II, 539). În Mold. – Der. vitioni, vb. refl. (a subţia, a slăbi); vitionime, s.f. (slăbiciune).
(Dicţionarul etimologic român)
Sinonime:
VIŢIOÁNĂ s. v. şuviţă.
(Dicţionar de sinonime)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
vitión (-oánă), adj. – Slab, descărnat. Mag. hitvány (Cihac, II, 539). În Mold. – Der. vitioni, vb. refl. (a subţia, a slăbi); vitionime, s.f. (slăbiciune).
(Dicţionarul etimologic român)
Sinonime:
VIŢIOÁNĂ s. v. şuviţă.
(Dicţionar de sinonime)