vlăstări dex - definiţie, sinonime, conjugare
VLĂSTÁR, vlăstare, s.n. 1. Lăstar. 2. Fig. Descendent, coborâtor al unei familii. [Pl. şi: (m.) vlăstari] – Din ngr. vlastári.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VLĂSTÁR ~e m. 1) Ramură nouă, care răsare din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase; mlădiţă; lăstar. 2) fig. Descendent al unei familii; urmaş. /<ngr. vlastári
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vlăstár (-re), s.n. – Mlădiţă, puiet. – Var. lăstar. Mr., megl. vlăstar. Mgr. βλαστάριον, prin intermediul bg. vlastara, vlastari, var. din bg., sb. lastar (Miklosich, Fremdw., 104; Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 88), cf. alb. vljastar, tc. lastaria. – Der. (v)lăstăret, s.n. (crîng, lăstăriş); (v)lăstări, vb. (a da lăstari); vlăstăriş, s.n. (mulţime de lăstari).
(Dicţionarul etimologic român)

vlăstár s. n., pl. vlăstáre/vlăstári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vlăstărí vb., ind. prez. 3 sg. vlăstăréşte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vlăstărí, pers. 3 sg. vlăstăréşte, vb. IV (pop.) 1. a răsări, a încolţi, a da lăstari, a înfrunzi. 2. (fig.) a germina, a se naşte din ...
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
DUMINICA VLĂSTÁRILOR s. v. duminica floriilor, florii.
(Dicţionar de sinonime)

VLĂSTÁR s. 1. v. lăstar. 2. v. copil. 3. v. urmaş.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: vl vla vlas vlast vlasta

Cuvinte se termină cu literele: ri ari tari stari astari