vlaga

VLÁGĂ s.f. Putere, forţă, vigoare; vlavie. – Din sl. vlaga.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VLÁGĂ f. 1) Cantitate mică de apă sau de vapori de apă într-un mediu; umezeală. 2) fig. Forţă fizică; vigoare; putere; tărie. /<sl. vlaga
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vlágă s.f. – Robusteţe, vigoare, tărie, putere. – Mr., megl. vlagă „umezeală”. Sl., sb. vlaga „umezeală” (Cihac, II, 460; Tiktin). Semantismul, ca în sp. lozania; este posibilă confuzia cu sl. vladŭ „putere”. – Der. vlăgui, vb. (a epuiza, a extenua); vlăguitor, adj. (extenuant); vlăjgan (var. vlăjan, vlăjar), s.m. (tînăr, zdravăn, voinic), cf. sb. vlažan „viguros” (Candrea); vlog, s.n. (burniţă); vlăgos, adj. (viguros), înv.
(Dicţionarul etimologic român)

vlágă s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VLÁGĂ s. v. energie.
(Dicţionar de sinonime)

VLÁGĂ s. v. avere, avut, avuţie, bogăţie, bun, mijloace, situaţie, stare.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Vlagă ≠ moleşeală
(Dicţionar de antonime)