voalură

VOALÚRĂ, voaluri, s.f. 1. Ansamblul velelor unei nave. 2. Curbura suprafeţei unei paraşute deschise; p. ext. pânza paraşutei. – Din fr. voilure.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VOALÚRĂ f. 1) Totalitate a velelor de pe o corabie; velatură. 2) Curbura paraşutei la deschiderea acesteia, care permite căderea lină a paraşutistului. /<fr. voilure
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

voalúră s.f. (pl. voalure)
(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine)

VOALÚRĂ s.f. 1. Ansamblul velelor unei nave. 2. (Av.) Curbura suprafeţei unei paraşute deschise; (p. ext.) pânza paraşutei. [Pron. vo-a-. / < fr. voilure].
(Dicţionar de neologisme)

VOALÚRĂ s. f. 1. ansamblul velelor unei nave. 2. curbura suprafeţei unei paraşute deschise; pânza paraşutei. (< fr. voilure)
(Marele dicţionar de neologisme)

voalúră s. f. (sil. voa-), g.-d. art. voalúrii; pl. voalúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)