voalură
VOALÚRĂ f. 1) Totalitate a velelor de pe o corabie; velatură. 2) Curbura paraşutei la deschiderea acesteia, care permite căderea lină a paraşutistului. /<fr. voilure
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
voalúră s.f. (pl. voalure)
(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine)
VOALÚRĂ s.f. 1. Ansamblul velelor unei nave. 2. (Av.) Curbura suprafeţei unei paraşute deschise; (p. ext.) pânza paraşutei. [Pron. vo-a-. / < fr. voilure].
(Dicţionar de neologisme)
VOALÚRĂ s. f. 1. ansamblul velelor unei nave. 2. curbura suprafeţei unei paraşute deschise; pânza paraşutei. (< fr. voilure)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
voalúră s.f. (pl. voalure)
(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine)
(Dicţionar de neologisme)
VOALÚRĂ s. f. 1. ansamblul velelor unei nave. 2. curbura suprafeţei unei paraşute deschise; pânza paraşutei. (< fr. voilure)
(Marele dicţionar de neologisme)