vocație dex - definiţie, sinonime, conjugare

vocație

[Sinonime]
VOCÁŢIE, vocaţii, s.f. Aptitudine deosebită pentru o anumită artă sau ştiinţă; chemare, predispoziţie pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumită profesiune. 2. (Jur.; în sintagma) Vocaţia succesorală = îndreptăţire a unei persoane de a veni la o succesiune în temeiul calităţii sale de rudă. [Var.: (înv.) vocaţiúne s.f.] – Din fr. vocation, lat. vocatio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VOCÁŢI//E ~i f. Atracţie înnăscută (pentru o anumită activitate); dispoziţie naturală; aplicaţie; aptitudine; înclinaţie; predispoziţie. [G.-D. vocaţiei] /<fr. vocation, lat. vocatio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VOCÁŢIE s.f. 1. Aptitudine, înclinare specială pentru o anumită artă, ştiinţă sau profesiune; predispoziţie, chemare. 2. (Jur.) Vocaţie succesorală = drept al cuiva de a veni la o succesiune ca rudă sau ca soţ supravieţuitor. [Gen. -iei, var. vocaţiune s.f. / cf. fr. vocation, lat. vocatio].
(Dicţionar de neologisme)

VOCÁŢIE s. f. 1. aptitudine, înclinare specială pentru o anumită artă, ştiinţă sau profesiune; predispoziţie, chemare. 2. (jur.) ~ succesorală = drept al cuiva de a veni la o succesiune ca rudă sau ca soţ supravieţuitor. (< fr. vocation, lat. vocatio)
(Marele dicţionar de neologisme)

vocáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. vocáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. vocáţiei; pl. vocáţii, art. vocáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VOCÁŢIE s. v. aptitudine.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: vo voc voca vocat vocati

Cuvinte se termină cu literele: ie tie atie catie ocatie