vocalic

VOCÁLIC, -Ă, vocalici, -ce, adj. Care aparţine vocalelor, privitor la vocale. – Din fr. vocalique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VOCÁLI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de vocale; propriu vocalelor. Sunet ~. /<fr. vocalique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VOCÁLIC, -Ă adj. Referitor la vocale, al vocalelor. [Cf. it. vocalico, fr. vocalique].
(Dicţionar de neologisme)

VOCÁLIC, -Ă adj. referitor la vocale, al vocalelor. (< fr. vocalique)
(Marele dicţionar de neologisme)

vocálic adj. m., pl. vocálici; f. sg. vocálică, pl. vocálice
(Dicţionar ortografic al limbii române)