vocativ dex - definiţie, sinonime, conjugare

vocativ

[Sinonime]
VOCATÍV, vocative, s.n. (Gram.) Caz al declinării care exprimă o chemare sau o invocare adresată cuiva. – Din fr. vocatif, lat. vocativus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VOCATÍV ~e n. lingv. Caz al declinării care conţine forma specială pe care o ia substan-tivul pentru a exprima o adresare. /<fr. vocatif, lat. vocativus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VOCATÍV s.n. Caz al declinării care exprimă o chemare, o invocare adresată cuiva. [Cf. lat. (casus) vocativus, fr. vocatif].
(Dicţionar de neologisme)

VOCATÍV s. n. caz al declinării care exprimă o chemare, o invocare adresată cuiva. (< lat. vocativus, fr. vocatif)
(Marele dicţionar de neologisme)

vocatív s. n., pl. vocatíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VOCATÍV s. (GRAM.) (înv.) chemătoare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: vo voc voca vocat vocati

Cuvinte se termină cu literele: iv tiv ativ cativ ocativ