vociferare dex - definiţie, sinonime, conjugare
VOCIFERÁ, vociferez, vb. I. Intranz. A vorbi răstit, mânios, cu glasul ridicat. ♦ (Fam.) A face scandal, a ţipa. – Din fr. vociférer, lat. vociferare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VOCIFERÁRE, vociferari, s.f. Acţiunea de a vocifera şi rezultatul ei. – V. vocifera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A VOCIFER//Á ~éz intranz. A vorbi pe un ton ridicat; a-şi manifesta enervarea, nemul-ţumirea sau mânia prin vorbe răstite; a ţipa; a striga. /<fr. vociférer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VOCIFERÁ vb. I. intr. A vorbi tare, a zbiera, a ţipa cu mânie. [< fr. vociférer, cf. lat. vociferare].
(Dicţionar de neologisme)

VOCIFERÁRE s.f. Acţiunea de a vocifera şi rezultatul ei; zbierat; hărmălaie, gălăgie. [< vocifera].
(Dicţionar de neologisme)

VOCIFERÁ vb. intr. a vorbi tare, cu mânie; a face scandal, a ţipa. (< fr. vociférer, lat. vociferare)
(Marele dicţionar de neologisme)

vociferá vb., ind. prez. 1 sg. vociferéz, 3 sg. şi pl. vocifereáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vociferáre s. f., g.-d. art. vociferării; pl. vociferări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VOCIFERÁ vb. a răcni, a striga, a ţipa, a urla, a zbiera. (Ia nu mai ~ aşa, că te aud!)
(Dicţionar de sinonime)

VOCIFERARE s. v. strigăt.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: vo voc voci vocif vocife

Cuvinte se termină cu literele: re are rare erare ferare