voinicește dex - definiţie, sinonime, conjugare
VOINICÉŞTE adv. Cu curaj, cu bărbăţie, vitejeşte; cu vigoare. ♢ Expr. A înota voiniceşte = a înota voiniceasca. – Voinic + suf. -eşte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VOINICÍ, voinicesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A face fapte vitejeşti. ♦ Refl. (Ir.) A face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi. ♦ A haiduci. 2. (Înv.) A fi ostaş; a se război. – Din voinic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A VOINIC//Í ~ésc intranz. înv. A săvârşi fapte de voinic. /Din voinic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE VOINIC//Í mă ~ésc intranz. A-şi da aere de voinic; a o face pe grozavul; a se grozăvi. /Din voinic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

voinicéşte adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

voinicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. voinicésc, imperf. 3 sg. voiniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. voiniceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VOINICÉŞTE adv. v. puternic.
(Dicţionar de sinonime)

VOINICÉŞTE adv. v. bărbăteşte, curajos, eroic, vitejeşte.
(Dicţionar de sinonime)

VOINICÍ vb. v. bate, haiduci, lupta, război.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: vo voi voin voini voinic

Cuvinte se termină cu literele: te ste este ceste iceste