voinicesc dex - definiţie, sinonime, conjugare
VOINICÉSC, -EÁSCĂ, voiniceşti, adj., s.f. art. I. Adj. 1. De voinic, vitejesc; p. ext. eroic, legendar. ♢ Luptă voinicească (şi substantivat, f.) = luptă corp la corp; trântă. ♦ Viguros, zdravăn, puternic. 2. De flăcău, de bărbat; bărbătesc. 3. (Înv.) Ostăşesc. II. S.f. art. 1. Fel de a înota, care constă în întinderea alternativă a braţelor în lături, fără a da din picioare. 2. Numele unui dans popular cu mişcare vioaie, însoţit de strigături la comandă şi jucat de patru sau opt flăcăi; melodie după care se execută acest dans. – Voinic + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VOINICÍ, voinicesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A face fapte vitejeşti. ♦ Refl. (Ir.) A face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi. ♦ A haiduci. 2. (Înv.) A fi ostaş; a se război. – Din voinic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VOINIC//ÉSC ~eáscă (~éşti) Care este caracteristic pentru voinici; de voinic. /voinic + suf. ~eşte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A VOINIC//Í ~ésc intranz. înv. A săvârşi fapte de voinic. /Din voinic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE VOINIC//Í mă ~ésc intranz. A-şi da aere de voinic; a o face pe grozavul; a se grozăvi. /Din voinic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sânziána-voiniceáscă s. f. (sil. -zi-a-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

voinicésc adj. m., f. voiniceáscă; pl. m. şi f. voinicéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

voinicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. voinicésc, imperf. 3 sg. voiniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. voiniceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VOINICÉSC adj. v. cazon, eroic, glorios, mi-litar, milităresc, ostăşesc, soldăţesc, strălucit, vitejesc.
(Dicţionar de sinonime)

IARBĂ-VOINICEÁSCĂ s. v. varga-ciobanului.
(Dicţionar de sinonime)

VOINICÍ vb. v. bate, haiduci, lupta, război.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: vo voi voin voini voinic

Cuvinte se termină cu literele: sc esc cesc icesc nicesc