voinicică dex - definiţie, sinonime, conjugare
VOINICÉL, voinicei, s.m. I. (Adesea adjectival) Diminutiv al lui voinic; voinicaş. II. (Bot.) 1. Crucea-voinicului. 2. Varga-ciobanului. – Voinic + suf. -el.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VOINICÍCĂ, voinicele, s.f. 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpină şi frunze păroase şi cu flori galbene aşezate în ciorchini la vârful tulpinii (Sisymbrium loeselii). 2. Usturoiţă. – Voinic + suf. -ică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VOINICÍCĂ voinicéle f. Plantă erbacee cu miros caractersitic (de usturoi), având tulpină erectă, păroasă la bază, frunze triunghiulare, folosită în scopuri alimentare şi medicinale; usturoiţă. /voinic + suf. ~ică
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

voinicél s. m., pl. voinicéi, art. voinicéii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

voinicícă s. f., g.-d. art. voinicélei; pl. voinicéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VOINICÉL s. v. varga-ciobanului.
(Dicţionar de sinonime)

VOINICÍCĂ s. v. usturoiţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: vo voi voin voini voinic

Cuvinte se termină cu literele: ca ica cica icica nicica