voit dex - definiţie, sinonime, conjugare
VOI1 pron. pers. 2 pl. 1. (Înlocuieşte numele persoanelor cărora li se adresează vorbitorul; la nominativ, are funcţie de subiect, adesea marcând insistenţa asupra subiectului) Voi să mergeţi, nu ei. 2. (La dativ, în formele vouă, , v-, vi, are valoare posesivă) Vouă vă place să călătoriţi. ♢ (Cu valoare de pronume de politeţe, ţinând locul pers. 2 sg.) Domnule, vi se va comunica în scris. ♢ Loc. adv. (La acuzativ) La voi = la casa voastră; în ţara voastră de baştină. ♢ (În dativ sau în acuzativ, în forma vi, cu valoare de pronume reflexiv) Mâncarea vi se va servi la 12. 3. (Cu valoare de dativ etic) Acuşi vi-l trimit. 4. (La acuzativ, în formele vă, v-) Unde v-aţi întâlnit? ♢ (Cu valoare de pronume de politeţe, ţinând locul pers. 2 sg.) Domnule preşedinte, vă rog, cerusem şi eu cuvântul. ♢ (Precedat de prepoziţii, în forma voi) Eu vă am numai pe voi. 5. (La vocativ, de obicei însoţind alt vocativ) Voi, meşteri zidari. [Forme gramaticale; dat. vouă, vă, v-, vi; acuz. (pe) voi, vă] – Lat. vos.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VOÍ2, voiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fi hotărât, a fi decis să...; a avea de gând să..., a intenţiona, a vrea. ♦ Intranz. (La imperativ) A avea voinţă neclintită, a stărui într-o acţiune. 2. A fi de acord, a consimţi, a primi. [Prez. ind. şi: voi] – Probabil din voie (derivat regresiv). – Cf. sl. v o l i t i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VOI3, voiuri, s.n. (Reg.) 1. Rând de împletitură de papură sau de nuiele, într-o leasă sau în pereţii unui pătul de păstrat porumb. 2. Fâşie de pământ (arabil). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VOÍT, -Ă, voiţi, -te, adj. Realizat în mod intenţionat; făcut după voie. – V. voi2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VOI pron. pers.2 pl. (vóuă, vă, vi, (pe) voi, vă) 1) (indică grupul de persoane către care se adresează vorbitorul) ~ plecaţi la cinema. 2) (formele atone de dativ, pe lângă verb cu valoare posesivă) Luaţi-vă cărţile. 3) (se foloseşte ca pronume de politeţe cu valoare de singular) Vă rog să hotărâţi singuri. /<lat. vos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A VO//Í ~iésc tranz. 1) A avea dorinţa; a vrea; a dori. 2) A fi de acord; a accepta; a consimţi. /<lat. volere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VOÍ//T ~tă (~ţi, ~te) Care este realizat cu voinţă. /v. a voi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

voi pr., d. acc. vóuă, neacc. vă (vouă vă dă), -vă (dându-vă), -vă- (da-vă-voi), v- (v-a dat), -v- (dându-v-o-), vi (vi se dă), -vi- (dându-vi-l), vi- (vi-l dă); ac. acc. voi, neacc. vă (vă duce pe voi), -vă (ducându-vă), -vă- (spăla-vă-voi), v- (v-a dus pe voi), -v- (duce-v-aş)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

voí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. voiésc, 2 sg. voiéşti, 3 sg. voiéşte, 1 pl. voím, imperf. 1 sg. şi pl. voiám, 3 sg. voiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. voiáscă; ger. voínd; part. voít
(Dicţionar ortografic al limbii române)

voít (şoltuz) s. m., pl. voíţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VOI pron. dumneavoastră. (Veniţi şi ~ cu noi?)
(Dicţionar de sinonime)

VOÍ vb. 1. v. dori. 2. v. cere. 3. v. pofti. 4. v. vrea. 5. v. consimţi. 6. v. intenţiona.
(Dicţionar de sinonime)

VOÍT adj., adv. v. intenţionat.
(Dicţionar de sinonime)

VOÍT s. v. judeţ, şoltuz.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Voit ≠ neintenţionat, nevoit, silit
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: vo voi

Cuvinte se termină cu literele: it oit