volant dex - definiţie, sinonime, conjugare

volant

[Sinonime]
VOLÁNT1, volanţi, s.m. 1. Piesă mare în formă de roată, de obicei foarte grea, montată pe arborele motor al unor maşini cu piston, care serveşte ca element de reglare a mişcării şi de uniformizare a turaţiei. 2. Piesă complexă din mecanismul maşinilor bătătoare în industria textilă, care, printr-o învârtire rapidă în interiorul unui înveliş, scarmănă bumbacul presat de valţul de alimentare. – Din fr. volant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VOLÁNT2, -Ă, volanţi, -te, adj. Desprins de o unitate, detaşabil; mobil. ♢ Foaie volantă = tipăritură pe o singură foaie care se difuzează în public ca manifest, ca afiş etc.; filă detaşată dintr-un caiet, dintr-o carte etc. Echipă volantă = echipă mobilă care se deplasează cu uşurinţă, dintr-un loc de muncă în altul, după nevoie. Bibliotecă volantă = fond de cărţi aparţinând unei biblioteci şi împrumutat unei instituţii pentru folosinţă temporară. ♦ (Rar) Care poate zbura; care se poate menţine în aer. – Din fr. volant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VOLÁN//T1 ~tă (~ţi, ~te) 1) Care se deplasează dintr-un loc în altul (în funcţie de necesităţi); caracterizat prin mobilitate. Echipă ~tă. ♢ Bibliotecă ~tă fond de cărţi al unei biblioteci pus temporar la dispoziţia unei instituţii. 2) Care durează puţin timp; de scurtă durată. ♢ (Adunare) ~tă adunare de lucru pentru soluţionarea unor chestiuni urgente. 3) Care nu se încadrează într-un întreg; detaşat de întreg. ♢ Foaie ~tă a) apel cu conţinut politic urmărind scopuri de agitaţie; proclamaţie; b) foaie detaşabilă dintr-o carte sau dintr-un caiet. /<fr. volant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

volÁn//t2 ~ţi m. 1) Roată cu jantă masivă care se fixează pe arborele unei maşini pentru a-i uniformiza turaţia. 2) Piesă complexă a unei maşini bătătoare, folosită la scărmănarea bumbacului. /<fr. volant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VOLÁNT s.m. 1. (Tehn.) Roată grea, de dimensiuni mari, servind la uniformizarea şi regularizarea mersului unei maşini. 2. (Text.) Piesă complexă din mecanismul unei maşini bătătoare, care printr-o învârtire rapidă scarmănă bumbacul presat la valţul de alimentare. [Pl. -nţi, (s.n.) -nte, -nturi. / < fr. volant].
(Dicţionar de neologisme)

VOLÁNT, -Ă adj. (Rar) Care poate zbura; care se poate menţine în aer. ♦ (Spec.) Care se poate mişca, deplasa după voie; mobil, desprins. ♢ Foaie volantă = foaie de hârtie scrisă sau tipărită care se difuzează ca manifest; bibliotecă volantă = fond de cărţi aparţinând unei biblioteci publice şi împrumutat temporar unei instituţii, unei unităţi etc. [< fr. volant < voler – a zbura].
(Dicţionar de neologisme)

VOLÁNT1 s. m. 1. roată grea care serveşte la uniformizarea şi regularizarea mersului unei maşini. 2. (text.) piesă complexă din mecanismul unei maşini bătătoare, care printr-o învârtire rapidă scarmănă bumbacul presat la valţul de alimentare. (< fr. volant)
(Marele dicţionar de neologisme)

VOLÁNT2, -Ă adj. 1. care poate zbura; care se poate menţine în aer. ♢ (spec.) care se poate mişca, deplasa după voie; mobil. o bibliotecă ~ă = fond de cărţi aparţinând unei biblioteci publice şi împrumutat temporar unei instituţii, unităţi etc. 2. desprins; detaşabil. o foaie ~ă = foaie de hârtie scrisă sau tipărită care se difuzează ca manifest. (< fr. volant)
(Marele dicţionar de neologisme)

volánt adj. m., pl. volánţi; f. sg. volántă, pl. volánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

volánt s. m., pl. volánţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VOLÁNT adj. 1. mobil. (Serviciu ~; bibliotecă ~.) 2. detaşabil. (Foaie ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: vo vol vola volan

Cuvinte se termină cu literele: nt ant lant olant