volbură

VÓLBURĂ, volburi, s.f. I. 1. Vânt puternic cu vârtejuri; vârtej; p. ext. furtună. ♦ Trâmbă (de zăpadă, de nisip, de praf etc.), sul; învolburare. ♦ Fig. Tulburare, învălmăşeală; gălăgie. 2. Vârtej de apă; vâltoare, bulboană. II. Plantă erbacee cu tulpina subţire, târâtoare sau agăţătoare, cu flori albe sau roz, având corola în formă de pâlnie; rochiţa-rândunicii, poala-rândunicii, poala-Maicii-Domnului, adormiţele (Convolvulus arvensis). [Var.: hólbură, bólbură. s.f.] – Lat. volvula (< volvere).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÓLBUR//Ă¹ ~i f. 1) Vânt puternic cu vârtejuri. 2) Loc unde apa formează vârtejuri; vârtej de apă; vâltoare; bulboană; 3) fig. rar Învălmăşeală gălăgioasă; agitaţie zgomotoasă; vâltoare; tumult; vâlvă. [G.-D. volburii] /<lat. volvula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VÓLBURĂ² ~i f. Plantă erbacee cu flori de culoare albă sau roz, care au formă de pâlnie; poala (sau rochiţa) rândunicii. /<lat. volvula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vólbură s. f., g.-d. art. vólburii; pl. vólburi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

volburá vb., ind. prez. 3 sg. vólbură
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VÓLBURĂ s. I. v. bulboană. II. (BOT.) 1. (Convolvulus arvensis) rochiţa-rândunelei, rochiţa-rândunicii, (pop.) poponeţ, (reg.) cămaşa-lui-Dumnezeu, cămaşa-Maicii-Domnului, poala-rândunicii, rochia-rândunelei, rochiţa-păsăricii, rochiţa-păsăruicii, (prin Munt. şi Olt.) răcorele (pl.). 2. volbură mare (Convolvulus sepium şi silvaticus) = (reg.) cupa-vacii.
(Dicţionar de sinonime)

VÓLBURĂ s. v. coloană, cupa-vacii, sul, trâmbă, vârtej, zorea.
(Dicţionar de sinonime)