volintir dex - definiţie, sinonime, conjugare

volintir

VOLINTÍR s.m. v. voluntar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VOLINTÍR ~i m. v. VOLUNTAR. /<rus. volontër
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

volintír (-ri), s.m. – Soldat voluntar. Fr. volontaire prin intermediul germ. Volontair, rus. volontjor (Sanzewitsch 212), cf. bg. volontir. – Der. volintiresc, adj. (voluntar); volintirime, s.f. (trupă de voluntari). Este dubletul lui voluntar, s.m., din acelaşi cuvînt fr.
(Dicţionarul etimologic român)

volintír (zavergiu, soldat voluntar) s. m., pl. volintíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

volintír, volintíri, s.m. (înv.) 1. ostaş grec voluntar (mai ales înrolat în armata lui Ipsilante, în vremea zaverei, la 1821). 2. om crud, barbar.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: vo vol voli volin volint

Cuvinte se termină cu literele: ir tir ntir intir lintir