volițiune

VOLIŢIÚNE, voliţiuni, s.f. (Psih.) Act de voinţă. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. volition.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VOLIŢIÚNE s.f. (Psih.) Act de voinţă. [Cf. fr. volition].
(Dicţionar de neologisme)

VOLIŢIÚNE s. f. (psih.) act de voinţă. (< fr. volition)
(Marele dicţionar de neologisme)

voliţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. voliţiúnii; pl. voliţiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)