volnici dex - definiţie, sinonime, conjugare
VÓLNIC, -Ă, volnici, -ce, adj. (Înv. şi arh.) 1. Liber; independent, autonom. 2. Care se impune cu sila, care se face cu forţa; arbitrar. – Din sl. volĩnŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VOLNICÍ, volnicesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A lăsa liber, în voia lui; a elibera. 2. Tranz. A îndreptăţi; a împuternici, a îngădui. 3.Refl. A se strădui, a-şi da silinţa. – Din volnic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÓLNI//C ~că (~ci, ~ce) înv. Care poate acţiona după voia sa; liber în acţiuni; slobod; independent; autonom. /<rus. volinu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A VOLNIC//Í ~ésc tranz. înv. A face să fie în drept de a realiza ceva; a învesti cu drepturi; a împuternici. /Din volnic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vólnic adj. m., pl. vólnici; f. sg. vólnică, pl. vólnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

volnicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. volnicésc, imperf. 3 sg. volniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. volniceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VÓLNIC adj. v. abuziv, arbitrar, autonom, chemat, competent, despotic, excesiv, independent, îndreptăţit, liber, neatârnat, samavolnic, samavolnicesc, silnic, suveran.
(Dicţionar de sinonime)

VOLNICÍ vb. v. accepta, admite, canoni, căzni, chinui, concepe, dezrobi, elibera, emancipa, forţa, frământa, îngădui, libera, munci, necăji, osteni, permite, răbda, salva, scăpa, scoate, sforţa, sili, strădui, suferi, suporta, tolera, trudi, zbate, zbuciuma.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: vo vol voln volni volnic

Cuvinte se termină cu literele: ci ici nici lnici olnici