volnicie

VOLNICÍE, volnicii, s.f. (Înv.) 1. Libertate, neatârnare, independenţă, autonomie. 2. Autorizaţie; încuviinţare; (concr.) act scris prin care se acordă un drept, o autorizaţie. – Volnic + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VOLNICÍE f. înv. 1) Stare de om volnic; libertate. 2) jur. Act prin care se acordă o permisiune. /volnic + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

volnicíe s. f., art. volnicía, g.-d. art. volnicíei; (autorizaţii) pl. volnicíi, art. volnicíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VOLNICÍE s. v. acord, aprobare, asentiment, autonomie, autoritate, aviz, calitate, capacitate, cădere, competenţă, con-simţământ, consimţire, destoinicie, drept, independenţă, încuviinţare, în-dreptăţire, îngăduinţă, învoială, învoire, libertate, neatârnare, permi-siune, pregătire, pricepere, seriozitate, suveranitate, valoare, voie, voinţă, vrednicie, vrere.
(Dicţionar de sinonime)