volnicit dex - definiţie, sinonime, conjugare
VOLNICÍ, volnicesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A lăsa liber, în voia lui; a elibera. 2. Tranz. A îndreptăţi; a împuternici, a îngădui. 3.Refl. A se strădui, a-şi da silinţa. – Din volnic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VOLNICÍT, -Ă, volniciţi, -te, adj. (Înv.) Lăsat liber, eliberat. – V. volnici.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A VOLNIC//Í ~ésc tranz. înv. A face să fie în drept de a realiza ceva; a învesti cu drepturi; a împuternici. /Din volnic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

volnicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. volnicésc, imperf. 3 sg. volniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. volniceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VOLNICÍ vb. v. accepta, admite, canoni, căzni, chinui, concepe, dezrobi, elibera, emancipa, forţa, frământa, îngădui, libera, munci, necăji, osteni, permite, răbda, salva, scăpa, scoate, sforţa, sili, strădui, suferi, suporta, tolera, trudi, zbate, zbuciuma.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: vo vol voln volni volnic

Cuvinte se termină cu literele: it cit icit nicit lnicit