voltă dex - definiţie, sinonime, conjugare
VÓLTĂ, volte, s.f. 1. Mişcare în formă de cerc sau de arc de cerc. ♦ Fig. Schimbare (bruscă) în atitudine, trecere subită de la o concepţie la alta. ♦ (Scrimă) Mişcare (de rotaţie) făcută pentru a evita loviturile adversarului. 2. Manevră de rotaţie făcută de o ambarcaţie sau de o navă cu pânze pentru schimbarea bordului din care primeşte vântul. ♢ Voltă în vânt = manevră pentru schimbarea direcţiei împotriva vântului. Voltă sub vânt = manevră pentru schimbarea direcţiei în sensul vântului. 3. Semn care indică repetarea unui fragment muzical, de fiecare dată cu un alt sfârşit. – Din fr. volte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÓLT//Ă ~e f. 1) Mişcare de rotaţie în jurul axei proprii. 2) Tur complet, executat de un călăreţ în manej. 3) sport Mişcare de apărare a scrimerului. 4) mar. Schimbare de direcţie a unei nave, astfel ca vântul să lovească în celălalt bord. /<fr. volte, it. volta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VÓLTĂ s.f. 1. Mişcare în formă de cerc (făcută mai ales de un călăreţ cu calul într-un manej). ♦ Mişcare făcută pentru a para o lovitură a adversarului la scrimă. 2. Schimbare de direcţie a unei nave, astfel ca vântul să treacă dintr-un bord în celălalt. 3. (Muz.) Volta. ♦ (Lit.) Diviziune a canţonei. [< it. volta, cf. fr. volte].
(Dicţionar de neologisme)

VÓLTA s.f. (Muz.) Semn de repetiţie care arată măsurile finale ce trebuie să fie executate prima oară (prima volta) sau a doua oară (secunda volta]; voltă (3) [în DN]. [< it. volta].
(Dicţionar de neologisme)

VÓLTA interj. (Mar.) Comandă pentru a opri virarea. [Cf. voltă (2) [în DN]].
(Dicţionar de neologisme)

VÓLTĂ s. f. 1. mişcare în cerc făcută de un călăreţ cu calul într-un manej. 2. (fig.) schimbare (bruscă) de atitudine. ♢ (scrimă) mişcare pentru a para o lovitură a adversarului. 3. schimbare de direcţie a unei nave. 4. buclă de fixare a capătului unei parâme. 5. (muz.) volta. ♢ diviziune a canţonei. (< fr. volte)
(Marele dicţionar de neologisme)

VÓLTA1 s. f. 1. vechi dans de origine provensală, vioi, cu întoarceri. 2. (muz.) indicaţie, sub acolade drepte, care arată că măsurile finale trebuie să fie repetate prima oară (prima ~) sau a doua oară (secunda~); voltă (5). (< it. volta)
(Marele dicţionar de neologisme)

VÓLTA3 interj. (mar.) comandă pentru a opri virarea. (< voltă)
(Marele dicţionar de neologisme)

VOLTÁ2 vb. intr. (mar.) a executa, a face să execute o voltă (3). (< it. voltare, fr. volter)
(Marele dicţionar de neologisme)

vóltă (mişcare circulară) s. f., g.-d. art. vóltei; pl. vólte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vólta interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vólta (muz.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: vo vol volt

Cuvinte se termină cu literele: ta lta olta