volta

VÓLTĂ, volte, s.f. 1. Mişcare în formă de cerc sau de arc de cerc. ♦ Fig. Schimbare (bruscă) în atitudine, trecere subită de la o concepţie la alta. ♦ (Scrimă) Mişcare (de rotaţie) făcută pentru a evita loviturile adversarului. 2. Manevră de rotaţie făcută de o ambarcaţie sau de o navă cu pânze pentru schimbarea bordului din care primeşte vântul. ♢ Voltă în vânt = manevră pentru schimbarea direcţiei împotriva vântului. Voltă sub vânt = manevră pentru schimbarea direcţiei în sensul vântului. 3. Semn care indică repetarea unui fragment muzical, de fiecare dată cu un alt sfârşit. – Din fr. volte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÓLT//Ă ~e f. 1) Mişcare de rotaţie în jurul axei proprii. 2) Tur complet, executat de un călăreţ în manej. 3) sport Mişcare de apărare a scrimerului. 4) mar. Schimbare de direcţie a unei nave, astfel ca vântul să lovească în celălalt bord. /<fr. volte, it. volta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VÓLTĂ s.f. 1. Mişcare în formă de cerc (făcută mai ales de un călăreţ cu calul într-un manej). ♦ Mişcare făcută pentru a para o lovitură a adversarului la scrimă. 2. Schimbare de direcţie a unei nave, astfel ca vântul să treacă dintr-un bord în celălalt. 3. (Muz.) Volta. ♦ (Lit.) Diviziune a canţonei. [< it. volta, cf. fr. volte].
(Dicţionar de neologisme)

VÓLTA s.f. (Muz.) Semn de repetiţie care arată măsurile finale ce trebuie să fie executate prima oară (prima volta) sau a doua oară (secunda volta]; voltă (3) [în DN]. [< it. volta].
(Dicţionar de neologisme)

VÓLTA interj. (Mar.) Comandă pentru a opri virarea. [Cf. voltă (2) [în DN]].
(Dicţionar de neologisme)

VÓLTĂ s. f. 1. mişcare în cerc făcută de un călăreţ cu calul într-un manej. 2. (fig.) schimbare (bruscă) de atitudine. ♢ (scrimă) mişcare pentru a para o lovitură a adversarului. 3. schimbare de direcţie a unei nave. 4. buclă de fixare a capătului unei parâme. 5. (muz.) volta. ♢ diviziune a canţonei. (< fr. volte)
(Marele dicţionar de neologisme)

VÓLTA¹ s. f. 1. vechi dans de origine provensală, vioi, cu întoarceri. 2. (muz.) indicaţie, sub acolade drepte, care arată că măsurile finale trebuie să fie repetate prima oară (prima ~) sau a doua oară (secunda~); voltă (5). (< it. volta)
(Marele dicţionar de neologisme)

VÓLTA³ interj. (mar.) comandă pentru a opri virarea. (< voltă)
(Marele dicţionar de neologisme)

VOLTÁ² vb. intr. (mar.) a executa, a face să execute o voltă (3). (< it. voltare, fr. volter)
(Marele dicţionar de neologisme)

vóltă (mişcare circulară) s. f., g.-d. art. vóltei; pl. vólte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vólta interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vólta (muz.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)